Pe scurt

Vanez momentele cu mine. Chit ca tin cat o cana de cafea, sau un drum pana la magazin, sau cat o placinta de dovleac, sau cat un drum de la birou pana la masina. Iau o gura de mine, si-mi fac timp de multumire, si conturez vise, si uneori privesc in urma, sa vad cat de mare e drumul.
Si linistea aia se ascunde apoi pana la urmatorul moment cu mine, sfioasa in fata melodiei de radio, si a glasurilor baietilor mei ce se ingramadesc sa-si povesteasca ziua, sau a vocii din magazin care mai anunta o reducere pe raionul 3.