De la munca citire

 O saptamana de sedinte, multe, lungi, grele. Zeci de oameni in casca, atentia distribuita catre toti, mintea ca la tenis, cand intro parte cand in alta..mainile doar stateau degeaba. Dar le-am gasit si lor trebuinta, refacut manichiura, pus masca pe fata..Mi-am clatit ochii in flori, lockdownul 2 le-a facut iar sa dispara din magazine..M-am ofticat pt teapa produselor de "firma"..dar despre asta in alt post.

Cititsem un email, trimis de cei de la Wellbeing: Trateaza-ti familia precum colegii.

M-a uimit zic drept, pt ca suna cam corporatist. Insa incepand sa il citesc am vazut tabloul altfel! Pe scurt, imagineaza-ti scenariile astea:

• cea mai buna prietena a ta isi pierde umbrela, caciula, fularul etc.. O intrebi ce si cum, daca poate sa o recupereze, ii reamintesti ca nu e un capat de tara, si chiar cauti in gand o ocazie sa ii refaci stocul. Umorul fin era ca daca nu faci toate astea....ar cam tb sa redefinesti ce inseamna prietenia pt tine.
• copilul tau vine de la scoala cu caciula, umbrela fularul pierdut..cum reactionezi? daca tipatul, nervii, reprosatul ti-e raspunsul.....ar cam tb sa te gandesti de doua ori. De ce ai accepta pozitiv pierdutul venit din partea unui adult, insa reactionezi ca balaurul isteric cand vine din partea unui copil?
• Prietenul tau s-a asezat pe o banca si a ramas cu ceva murdarie imprimata pe pantaloni. Ii oferi solutii, vreun servetel de curatat..rezolvati treaba cumva.
• Vine copilul de la scoala cu pantalonii murdari, cum reactionezi? ii pui la spalat sau incepi sa insirui toate ocaziile in care a facut asta si tu te-ai spetit spaland (la masina de spalat)?
• sunteti gasca de amici la restaurant, un neatent isi pune mancarea epoleti. Sari sa il ajuti, pui sare peste pata, imprumuti esarfa sa ascunzi murdaria?
• copilul acasa, gura casca scapa mancarea din furculita. Iei foc ca si-a murdarit haina, fata de masa, covorul? sau reactionezi precum in cazul amicului in restaurant?

Si lista de exemple era lunga, iesitul in parc, saritul in balti, calcatul in noroi, discutiile cu nevasta, planificarile de vacante sau cumparaturi...iti inchipui scenariile de acum. Cum reactionezi?

Concluzia era simpla, desi stresat, desi constrans de timp, cu cei din mediul social ai timp si energia sa cauti solutii, sa zambesti, sa vorbesti frumos. Ca te gandesti la urmari, ca ai bun simt, ca e norma in societate.

De ce nu ai face lucrurile astea acasa, cu familia ta, cu cei care pana la urma conteaza cel mai mult? de ce nu te gandesti sa fii la fel de responsabil cu cei de-un neam cu tine? 

M-a uns la suflet emailul, pt ca nici daca voiam nu puneam asa de bine punctul pe i. Vezi tu, noi suntem parintii aia ...stricati ar zice unii, care nu impun reguli, care rasfata, care nu tin morala si nici nu pedepsesc. Le-am auzit cam pe toate, imaturi, iresponsabili, copilul tb sa-ti stie de frica ca altfel nu asculta, respectul se invata, eventual si cu cureaua. Da da le-am auzit. Banuiesc ca intuiesti ce fac cu toate parerile astea...

Insa daca si pt o secunda postarea asta ti-a dat de gandit, e bine. Si daca deja te regasesti printre monstrii de rabdare si ingaduinta, felicitari!