Nu suntem printre cei care jongleaza cu asta, pt ca intrun mod straniu, noi le imbinam cumva de si noi ne uimim.
Am inceput ca altii cu aproape burnout, 10-11 ore pe zi, care insa combinate cu restul de activitati se intindeau pe toata ziua. Oboseala maxima.
Am decis dupa vreo doua saptamani sa ne tinem de program. Asa ca eu incep dis de dimineata, cam odata cu soarele, apoi intra Vlad si stau eu cu juniorul, lectii si tra-la-la, apoi iar eu la munca si tot asa.
Dupa-masa terminam toti in jur de 6.
Fun-time pana la 12..
Ne-am dat singuri programul peste cap, insa vorbind cu ceilalti, am vazut ca nu suntem singuri.
Vorbind..
Mare lucru izolarea asta, dar comunicam mai mult cu toti. Vecinii stiu mai multe unii despre altii, in locul lui "how are you?" aruncat ne-asteptand raspunsul, acum stii cine ce hobby-uri are, ba chiar si mici secretele de familie!
Citisem ceva haios, ca in marele ansamblu, oamenii au reactionat la fel: banana bread, gogosi, paine de casa, netflix-filme, zoom-conversatii de grup pe whatsapp, fotografiat, diy, curatat curtea si garajul, gatit mancare chinezeasca, tuns/vopsit parul la salonul de acasa cu toate erorile posibile.
Noi le-am facut pe toate exact asa.
Acum ar fi faza artistica, cand fiecare face ce simte mai bine: scris, pictat, fotografiat, cantat..
Se pare ca omenirea a avut nevoie de o luna jumatate ca sa puna frana din cursa ce o traiam toti inainte. Atata timp ca sa ajunga sa faca ceea ce ii place cu adevarat.
Lasand stresul deoparte, timpul asta scoate ceva bun din noi, planeta se curata, noi constientizam ce cursa goala alergam inainte, avem sansa ca toti in acelasi timp sa incetinim si sa prioritizam ceea ce e cu adevarat important..Toti spera ca asta sa fie monentul de cotitura, si intoarcerea la normal sa fie diferita, pt ca "normalul" din trecut evident nu a fost unul bun. Noul "normal" tb sa aiba lectia trecutului invatata.
