joi, 26 noiembrie 2015

Luminite

Pregatesc terenul ca sa ii spun lui Ubi ce bine ar merge niste luminite in gradina noastra. Si pe scarile de la etaj. Si sus la dormitoare. Si in bucatarie nu, acolo ceva ghirlande.
Si poate in final sculptam si noi dovleacul, cu ceva model de iarna.
Si neaparat supa crema aurie, de dovleac.
Si un pahar de vin rosu, dulce, asa ca sa mai recuperam din zilele astea scurte.
Si briose, dragut decorate, sa ne tina companie cand navalesc musafirii ;)
Si somnul lung de dimineata, plimbarea pana la Starbucks..
Weekendul poate sa vina ;)

Only in the winter





Let it snoooow







marți, 24 noiembrie 2015

Almost winter...

Azi la birou am vazut prima zapada! Albul acperise totul, cateva masini se vedeau ratacite in parcarea alba, cerul laptos si fulgii mari in prim-plan.
Am ridicat privirea din telefon si m.am uitat prin peretele de sticla la soarele si cerul noros de aici. Nici vorba de ninsoare, doar ploi..vant, uragane de.a dreptul!
Mi se pare zapada ceva....din alt film.
Nici vorba sa vedem asa zapada aici. Si vacanta de iarna fara zapada, Craciunul fara biserica, si cadourile fara cei dragi sunt....nicicum.
Asa ca am intrat in linie dreapta, cautam zapada!

Retete rapide



luni, 23 noiembrie 2015

La o ceasca de ciocolata (II)

M-am invatat duminica dis de dimineata sa ma trezesc inaintea baietilor si sa bucataresc pt macar jumate din saptamana ce urmeaza. Inca nu ascult cantece de iarna(by the way..ma enerveaza teribil magazinele ce difuzeaza deja colinde..Mi se pare mult prea fortat, mi se pare ca se glorifica mai mult cadourile in sine, si nu importanta Sarbatorii in sine, dar asta e o alta poveste). In schimb il pun pe Michael Buble la treaba in timp ce eu bucataresc.
Si imi aduceam aminte de vremurile cand bucataritul mi se parea o corvoada! Serios, ma gandeam ca o sa manac numai la restaurant ca sa nu mai trebuiasca sa gatesc. Eram copil pe atunci, imediat dupa revolutie, cand totul era alandala si parintii nostri, proaspat proprietari de libertate nu stiau ce sa faca cu ea. Au urmat modelul generatiei si s-au bagat in CAR-uri ca sa incropeasca ceva. Au reusit, nu zic nu, insa eu am ramas cu pitici pe creieri daca aud " rate, credit, supa crema de rosii si dovlecei cu usturoi".
Pe vremea aceea, mama se gandise ca ar fi bine sa ne invete de mici una-alta. Asa ca in weekend, pe rand, eu gateam cu mama si sis cu tata. Noi eram norocoasele care gateam intre avans si lichidare, cand grosul se ducea la rate si facturi. Asa ca aveam ingrediente de regula, resturi. Era ingrozitor de greu sa faci ceva bun si aspectuos din putin. Atunci am fost fanul nr.1 al revistei Avantaje. Invatam de toate acolo, pt trup, pt suflet, pt familie si pt casa. Faceam cu mama retete din reviste, si spre bucuria lui Ubi si a invitatilor la mesele din anii ce au urmat, am devenit un mesterel destul de bun :)
Inca nu ma impac cu prajituritul, dar asta e o alta poveste cu o alta explicatie.
Si revenind la zilele noastre:), m-a prins inspiratia duminica dimineata, gatind retete...din resturi:)Si in timp ce mesteream la sosul de sparanghel ce urma sa il pun peste friptura de pui topita pe un pat de courgette, incep sa vb cu mama si sa ii cer putina sare.
Totul ar fi normal, daca mama nu ar fi la zeci de mii de km distanta....
In minutele de tacere ce au urmat dupa, parca si Buble tacuse...mi-au trecut prin fata ochilor intamplari din copilarie. Nu am mai simtit demult departarea acelor vremi. Am simtit in acele cateva minute, toata greutatea anilor, visuri, dureri, bucurii, suparari banale ce ma consumau atunci, dar care acum mi se par asa niste prostii!....
Cred ca gresim cand ne masuram timpul in taskuri, weekenduri, vacante, ore de nesomn..Ar tb in schimb sa ne masuram timpul in momente traite pt altii, cu altii, pt noi. Este rostul in toate, cel pe care tb sa il cautam, pt ca viata sa aiba un inteles aici.

La o ceasca de ciocolata(I)

A trecut iar timp de cand nu am mai scris. Dau vina pe rutina placerii, a rasfatului, dau vina pe amanare si apoi raman cu regretul paginilor aproape nescrise din jurnal.
Weekendul ce a trecut a fost unul dintre cele mai lungi din anul asta.
Si a fost ....altfel ;)
Am trait toata saptamana ducand o piatra pe umeri, toate cele ce erau de rezolvat pe timpul zilei pareau si mai grele la gandul ca o sa vina weekendul, cand trebuie sa merg acolo, efectiv cu noaptea in cap, nici eu nu stiu exact unde, si mai mult de atat...birocratia..Ma gandeam ca nu o sa pot dormi in sfarsit mai mult, ma gandeam ca o sa alerg dupa trenuri, cu google maps la limita pt ca "sigur o sa pice netul pe acolo" si ma gandeam si la atitudinea pe care " sigur o au functionarii". Cumva eu stiam dinainte si pfffff....parea o zi din start nasoala.
Numai caaaaa....vineri seara suna telefonul.
"Mai, am auzit ca mergi acolo. Hai ca nu-i greu, zambeste mult, nu te intinde la povesti, si spera in bine! Dar nu ai vrea sa mergem toti, cu copiii gramada si sa ne ducem si la targul de Craciun, ne oprim sa bem o cafea, mai o raita prin magazine..vedem ce mai gasim!"
Am ramas fara replica, mai intrebi???? :)
Si uite asa, cèea ce in gandurile mele rationale, bazate pe trairile din trecut, parea o zi oribila, a fost cu adevarat o zi minunata!pt ca am ajuns la timp, pe drum am stat la povesti, pupand copiii somnorosi, treaba in sine a durat putin, actele rezolvate, oamenii draguti si zambitori, acu hai sa sarbatorim! :)
Ne plimbam prin centru, printre cladiri de sticla, pe un ger sublim, ajungem in piata centrala si...uite maa unde s-au ascuns toti oamenii!la targul lui Mos Craciun.Si ne.am transformat pe loc intro gasca de copii care isi implu buzunarele si gurile cu covrigi, bezele, turte, lasandu-le sa cada in timp ce calarim caii caruselului, ne invartim si inghetam cu totii. Noroc ca nu am avut mult de mers pana la happy corner, cafeaua cu aroma de iarna, bauta alaturi de prieteni in harmalaie de copii zglobii, e cea mai buna licoare.Nu ne-am fi dat dusi daca nu ne gadila in urechi strigatul magazinelor ;) Femei in toata regula, o luam la trap spre vitrinele imbietoare si....tine-ne Doamne! :) am fost indeajuns de chibzuita incat sa nu dau navala in toate reducerile, am luat doar ce aveam nevoie, si zau, asta uneori e o realizare!;)
Barbatii destoinici au ramas cu juniorii, si in plus i-au si adormit! Asta e si o mai mare realizare! :)
Pe scurt, a fost o zi din categoria "cu gura pana la urechi", am avut atata spor si harnicie incat ajunsi acasa ne-am apucat de dereticat si cumparaturi de weekend, am facut si o cina la cuptor, rapida si de sezon, si cand credeam ca nu poate fi mai fain de atat, imi pregateste Ubi o baie fierbinte cu spuma.Am incheiat ziua aproape adormind, cufundata in spuma, citind revista la lumina lumanarilor cu aroma de scortisoara.
Amintirile sunt superbe, dar invatatura zilei e cea mai draga amintire: increderea in El, lepadarea grijilor si a gandurilor inutile pt a lasa loc binecuvantarii promise, e cea mai inteleapta alegere, zi de zi!