La o ceasca de ciocolata(I)

A trecut iar timp de cand nu am mai scris. Dau vina pe rutina placerii, a rasfatului, dau vina pe amanare si apoi raman cu regretul paginilor aproape nescrise din jurnal.
Weekendul ce a trecut a fost unul dintre cele mai lungi din anul asta.
Si a fost ....altfel ;)
Am trait toata saptamana ducand o piatra pe umeri, toate cele ce erau de rezolvat pe timpul zilei pareau si mai grele la gandul ca o sa vina weekendul, cand trebuie sa merg acolo, efectiv cu noaptea in cap, nici eu nu stiu exact unde, si mai mult de atat...birocratia..Ma gandeam ca nu o sa pot dormi in sfarsit mai mult, ma gandeam ca o sa alerg dupa trenuri, cu google maps la limita pt ca "sigur o sa pice netul pe acolo" si ma gandeam si la atitudinea pe care " sigur o au functionarii". Cumva eu stiam dinainte si pfffff....parea o zi din start nasoala.
Numai caaaaa....vineri seara suna telefonul.
"Mai, am auzit ca mergi acolo. Hai ca nu-i greu, zambeste mult, nu te intinde la povesti, si spera in bine! Dar nu ai vrea sa mergem toti, cu copiii gramada si sa ne ducem si la targul de Craciun, ne oprim sa bem o cafea, mai o raita prin magazine..vedem ce mai gasim!"
Am ramas fara replica, mai intrebi???? :)
Si uite asa, cèea ce in gandurile mele rationale, bazate pe trairile din trecut, parea o zi oribila, a fost cu adevarat o zi minunata!pt ca am ajuns la timp, pe drum am stat la povesti, pupand copiii somnorosi, treaba in sine a durat putin, actele rezolvate, oamenii draguti si zambitori, acu hai sa sarbatorim! :)
Ne plimbam prin centru, printre cladiri de sticla, pe un ger sublim, ajungem in piata centrala si...uite maa unde s-au ascuns toti oamenii!la targul lui Mos Craciun.Si ne.am transformat pe loc intro gasca de copii care isi implu buzunarele si gurile cu covrigi, bezele, turte, lasandu-le sa cada in timp ce calarim caii caruselului, ne invartim si inghetam cu totii. Noroc ca nu am avut mult de mers pana la happy corner, cafeaua cu aroma de iarna, bauta alaturi de prieteni in harmalaie de copii zglobii, e cea mai buna licoare.Nu ne-am fi dat dusi daca nu ne gadila in urechi strigatul magazinelor ;) Femei in toata regula, o luam la trap spre vitrinele imbietoare si....tine-ne Doamne! :) am fost indeajuns de chibzuita incat sa nu dau navala in toate reducerile, am luat doar ce aveam nevoie, si zau, asta uneori e o realizare!;)
Barbatii destoinici au ramas cu juniorii, si in plus i-au si adormit! Asta e si o mai mare realizare! :)
Pe scurt, a fost o zi din categoria "cu gura pana la urechi", am avut atata spor si harnicie incat ajunsi acasa ne-am apucat de dereticat si cumparaturi de weekend, am facut si o cina la cuptor, rapida si de sezon, si cand credeam ca nu poate fi mai fain de atat, imi pregateste Ubi o baie fierbinte cu spuma.Am incheiat ziua aproape adormind, cufundata in spuma, citind revista la lumina lumanarilor cu aroma de scortisoara.
Amintirile sunt superbe, dar invatatura zilei e cea mai draga amintire: increderea in El, lepadarea grijilor si a gandurilor inutile pt a lasa loc binecuvantarii promise, e cea mai inteleapta alegere, zi de zi!