duminică, 29 septembrie 2019

Little cottage

- Oooooh, pai la voi ploua tot timpul, te-ai obisnuit deja!
- Prejudecati baby! Nu ploua tot timpul, trec luni fara pic de ploaie, furtunile vin doar iarna, si vanturile sunt doar pe coasta. Ma incurca ploaia la fel cum te incurca si pe tine.

Ma trezesc noaptea, e intuneric si aud troznituri. Ciulesc urechile mai bine, ploua de rupe. Stii zgomotul ala cand stai langa o cascada? Exact asa!
Verific ceasul, trecut de 7. Whaaaat?  Intuneric la ora asta? ...ne apropiem de perioada cand soarele rasare la 8:30 si apune la 4. Pffff si tocmai ma indragostisem iar de frumusetea toamnei.
- Ubi, te trezesti? Haaai, ca avem o treaba! Te astept jos.
Si soptit pe varfuri ies din dormitor. Aprind lumanarile si astept.
Scartz, scartz coboara scarile. Ma priveste cu sclipiri in ochi.
- Iubito, ce-ti veni asa de dimineata?
Impartim un sarut lung si ii zic: unde-s luminitile de zana? Vreau sa le punem pe pereti! Ai vazut cat e de intuneric afara??
- Cum? Luminite? De asta m-ai trezit?
- Ihi, le punem acolo, pe peretele ala.
Aud ceva bolboroseli soptite, dar sar repede sa-l incurc ajut.
Le agatam repede, ca doi ninja, verificam cum arata aprinse...
- Lasa-le asa, deschise. Uita-te si tu ce bine e!
Miroase a vanilla pumpkin, luminite calde rasfirate pe scari. Deschid geamul sa auzim ploaia. Deja a pregatit culcusul de paturi si pernute pufoase. Ne cuibarim si simt ca iubesc ploaia din nou.

vineri, 27 septembrie 2019

Gand Pufos

Zgribul si-mi scufund mai tare mainile in geaca.
Ploua si e frig doar pt ca vantul imi izbeste picurii de fata.
Merg automat, in rand cu ceilalti, catre parcare. Aud doar bocanituri ritmate, parca-i mars de armata.
Aproape intuneric, mult prea multi nori.
Urc in masina, dau geaca uda jos si imi masez mainile. Ai zice ca tocmai am aprins focul in semineu, si astept sa se incalzeasca. Aud doar stropii de ploaie cum cad ritmat pe acoperis.
Ma uit in jur, nimeni nu cuteza sa porneasca inca masina.
Si deodata imi pare total haios, incrédibil de haios.
Vara nu-mi aud gandurile de la ciripelile colegilor, de cum intru in masina bubuie muzica la concurs cu a celorlalti , si nu stim cum sa iesim mai reperde din parcare, avantandu-ne in restul zilei.
E doar o stare, e doar un afisaj de toamna. Ziua e la fel de lunga, si posibilitatile de distractie sunt la fel de multe. Diferite, dar multe. E doar un alt punct de vedere.
Poti sa plangi dupa soare, sa te vaiti de ploi, sau poti sa te bucuri de caldura, pufosenie, arome dulce de ceva-bun. Ziua e la fel de lunga, doar cu alte variante de petrecut.
In fiecare an trec prin gandul asta, in fiecare an imi dau seama, in fiecare an ma apuca bucuria de toamna.
Cumva cred ca nu mi-ar place atat de mult daca nu mi-as reaminti cu precizie calendaristica, ca nu mai e vara, dar e bine asa.

joi, 19 septembrie 2019

Wild thing

Ii zic ca sunt salbatica, ca mi-s salbatica de cand ma stiu.
Ca alerg dupa roua, caut petale - cele mai colorate, cele mai parfumate.
Ca alerg dupa boare, si calatoresc pe vant.
Ca spun ''alean'' doar pt ca toti spun ''dor''.
Ca nu vreau casa, vreau lumea toata. Si ca zburd cand altii dorm.
Ca nu am forma, nu ma incadrez in nimic. Insa simt si vad tot ce ceilalti ignora.
Ca nu am ziua zi si noaptea noapte. Ca alterneaza una dupa alta si intro jumatate de ora. Sau nu.
Ii spun ca nu o sa se obisnuiasca pt ca nu am obisnuinta.
Imping limitele doar pt ca nu le cunosc.
Il intreb daca e sigur ca asta vrea.
Imi zice ca da, ca nu stie altceva, si ca nu simte altceva.

Imi mangaie pletele, si imi zice ca am chip de puiut.
Ii musc buzele si ii spun: I am a wild thing baby, the wildest of all.

marți, 17 septembrie 2019

Look

Am descoperit o strada noua.
Nu e noua, e veche de cand orasul.
Si nici nu am descoperit-o de-a dreptul, am trecut cu masina pe acolo de multe ori. O zona blurata, aglomerata, cu oameni care sar de pe o parte pe alta ca greierii, facandu-ma sa tresar intruna.

Insa am descoperit-o mergand la pas, privind cerul, ocolind scaunele si masutele scoase pe trotuar in fata cafenelelor si restaurantelor mici. Sunt impresionante cat de multe sunt, cat de diferite! Cat de cochete, cat de imbietoare sunt!
De-asta era locul mereu aglomerat, de-asta merg oamenii pe strada nu pe trotuare!
Un loc rupt din alt loc, e aici dar vine din toata lumea. O sa le luam la rand, am inceput cu cel din capatul strazii si o sa le luam la rand de cate ori facem o ieseala.

Imi sorb cafeaua privind fereastra asta mica, cu tamplaria de lemn si vopseaua scorojita. Multe nasuri pe sus nu i-ar da nici o sansa, in cautarea unui loc glamorous. Insa sunt minunatii din acestea ascunse intrun banal tern, incat daca nu esti atent, le scapi.
Te asteapta, sa iti opresti cursa, si sa le descoperi.

Ia o pauza, priveste in jur, incearca sa admiri, cu alti ochi, sa participi. Poti sa gasesti o minune stralucind ca aurul in spatele unei ferestre mici, cu tamplarie fina din lemn si vopsea scorojita.

vineri, 13 septembrie 2019

joi, 12 septembrie 2019

Portocaliu

Incepe sa vina toamna. O vad in copaci. Ii simt aroma in aerul diminetii.
Mi-a dat iama in dulapuri:pantaloni, pulovere si botine. Camasutele si sacourile asteapta pana ma ajustez la frig.
Machiajul! Dap, a dat toamna si acolo! Culori mai calde..si mai mult timp dimineata alocat bibilitului.
E toamna si in farfurie: supe creme si orice portocaliu. Punem culoarea frunzelor in farfurie si ne lasam purtati incet catre plinaciunea ei.
Toamna, eleganta toamna.