Pe plantatie a fost o saptamana usoara, in mare parte pt ca in sfarsit dupa 5 luni mi-am luat concediu pt 3 zile. A fost o mare batalie (de fapt inca mai e dar am decsi sa nu ma implic, sa nu stiu ce si cum, doar rezultatul cand o fi sa fie), evaluari peste evaluari, prilej cu care, spre imensa mea uimire am iesit pe locul doi, si asta nu pt ca n-as avea incredere in creierasul meu, ci pt ca am multi "prieteni" printre sefii de proiect..Pt asta stiu cui trebuie sa-i multumesc :)
Dupa cum ziceam, zilele acestea trebuia sa ne bucuram de o minivacanta, indelung asteptata de amandoi! planuri, vise..de toate! Dutzu plecat cu treburi, trebuia sa vina acasa! Moment mult asteptat, eu cu emotii de cum am facut ochisori dimineata, doar cafea si apa puteam bea, in rest parca eram in priza! curatenie, mancare, aranjat prin casa si iar curatenie pt ca urlau piticii cand vedeau cate o scama si eu, ce sa fac?! trebuie sa-i ascult sa fie casa luminoasa si primitoare! :))) Asteptam momentul si "zambeam necontrolat", vorba poetului! Suna telefonul si-mi zice Vladut ca s-a bulit masina atat de rau incat incapatanata nu vrea sa porneasca si evident nu mai ajunge la timp...Sunt momente in viata cand te paleste sentimentul de dezamagire atat de tare, incat un pumn in stomac pare o floare la ureche! imi venea sa urlu, sa plang in acelasi timp! ca intr-un joc de domino, intarzierea aceasta atragea dupa sine toate piesele ce cadeau necontrolat! Nervii erau intinsi la maxim, eram amandoi incrancenati, evident trebuia sa fie un vinovat pt asta (aparent toti ne simtim mai bine cand stim ca e un vinovat..desi mare prostie mi se pare asta, pt ca simplul fapt ca ai pus eticheta de "vinovat" pe cineva nu-ti face viata mai usoara si nici nu-ti rezolva problemele. Poate doar in orgoliul lor prea mare, oamenii se simt impacati ca "s-a facut dreptate"...Mari iluzii pt ca problemele lor sunt tot acolo..). Victoria noastra a fost ca in acele incordari, am decis amandoi ca ar fi cea mai proasta miscare sa ne suparam, pt ca rational, niciunul dintre noi nu era vinovat pt asta! asa ca totul s-a transformat in grija lui de a tracta masina si de a o repara rapid sa ajunga la moi, si in grija mea de a grijuli omuletul de la distanta incat sa fie calm si sa rezolve problemele cum poate mai bine. Si cate o rugaciune mica! :)
Evident am simtit in zilele urmatoare norii de tristete, pt ca planificasem atatea lucruri fruuumoase, si in schimb..Eu, singura, el agitat prin service..Parca si soarele imi stralucea in ciuda, piticul delegat cu planificarea ma facea sa-mi ies din minti..Asa ca, like girls do, am decis sa ies din casa, sa merg fara directie si la fiecare intersectie sa decid la fatza locului unde sa merg mai departe. Am mers asa muuuuuulte ore, si naaaaa, "acu si eu", am gasit o oferta tare buna la un pulover de care chiar aveam nevoie (;p) si la ceva cosmeticale "de care chiar aveam nevoie" (cumparaturile mi-au luat doar o ora, I am not so shallow!). Mi-a prins bine plimbarea, pt ca am vazut oameni ce s-au lasat batuti, oameni impovarati ce mergeau incruntati, fara sa aiba timpul sa priveasca cerul, am vazut pitzipoance si baietasi ce cred ca au gasit raspunsul..am vazut batranei care priveau oamenii cu "acea" privire a omului care are raspunsul, care "a trait si a inteles", am vazut copii care nu vedeau lumea asta si care gaseau motiv de joaca si calareau cai nevazuti doar asteptand la semafor..:) Am vazut tot furnicarul asta..si mi-am gasit linistea mea, parca intarzierile nu mai erau asa grave, tot ce conteaza e sa ajunga Scumpi meu acasa, de restul ne ocupa noi, nici o grija! facem din noapte zi si din iarna vara daca vrem! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu