duminică, 16 septembrie 2018

Rewind

Nu prea pricepeam eu mare lucru prin anii '90..cred ca in perioada aia inca mai eram cu papusile masinile de curse, si inca mai calaream tv-ul cu emisiuni pt copii in weekend.
La drept vorbind cred ca nimeni in Ro nu prea avea habar ce se intampla de fapt, social, economic, politic..
Mi-e greu sa pun degetul precis unde in foaia calendarului a aparut revista Avantaje, insa stiu ca mamei nu ii lipsea din casa. Femeile din revista erau aidoma americancelor si frantuzoaicelor ce le vedeam in filmele serii. Si a fost ceva atunci, ce in mintea copilului neasdolescent inca, a avut un impact puternic: cu putin "ceva" o femeie romanca poate sa arate precum Occidentul. Un gust din libertatea de atunci - nu prea intelegeam eu ce presupune toata libertatea aia, asta simteam cand rasfoiam revista mamei. Si prea putin stiam atunci ca acel putin "ceva" era Stilul.
Am inteles relativ repede, si relativ devreme, ca o femeie poate orice, sa faca orice, sa fie orice vrea. Si gospodina - adoram paginile cu retete si sfaturi de casa, si "aranjata" dar si cu o cariera. Mi se parea mai fascinant sa citesc revistele acelea decat sa citesc carti. Pt ca femeile acelea erau exemple reale, modele reale pt "se poate".

Jjj de ani dupa, acum
Una din revistele mele face 30 de ani. Trec ei asa repede in revista cam ce s-a intamplat in perioada asta, si m-a fulgerat un subiect. Anii de acum se potrivesc manusa perioadei de atunci, anii '90-98'. Nu doar prin ochii modei, ci si prin reactia/ gandirea societatii. Nu am terminat articolul pt ca m-am luat cu gandurile, dar zau ca parca asa e!

Pe cateva pagini au recreat niste tinutele din revistele lor din anii '90. Si nu spun care sunt de atunci si care sunt de acum, ma uit si nu pot sa na decid, pt ca imi plac nespus! Si nu e ceva diferit de noile colectii de prin magazinele de pe High street! Sau de prin conturile faine de Insta. Si nu se rezuma doar la haine si combinatii de stiluri, ci la machiaj, grija pt cosmetice.

Vorbesc apoi de societate. Miscarile #metoo si#bodypositivity, #girlsempowerement, #paygap, scutura societatea, din nou, retrezind-o la fel ca acum 30 de ani (ceea ce e putin trist...pt ca lumea are nevoie iar de o trezire, de parca a picat in amortire dupa revolutia in gandire de acum 30 de ani). Nu fac politica insa reactionez la nesimtire, si dupa teoria lor, bulversarea asta in societate face din nou ca extremistii sa ajunga la putere spre stupefactia (si lupta) celorlalti.

Nu vreau azi sa discut chestii serioase, si stiu ca "moda se intoarce", dar daca chiar e asa, si anii "90 se intorc, putem macar sa luam doar ce e mai bun din ei?

marți, 11 septembrie 2018

Aea_e

Azi am busit un proiect. L-am busit pana maine, cand il rezolvam. Stiu asta.
Ce a fost aiurea nu a fost buseala in sine, ci reactia mea la asta.

L-am resimtit de parca am pierdut bani din buzunar si epoletii de pe umar. Proasto a fost un cuvant lipit de varful limbii. Mele.
Pt ca toti ceilalti, pornind de la colegi, manageri pana la seniori se luptau cu mine sa ma convinga ca nu e mare lucru, ca se rezolva, ca am pierdut doar timp si asta se recupereaza. Atitudinea lor e ceva normal la noi.

Atitudinea mea nu e una normala. Pt ca e normal sa gresesti cateodata. Si evident sa recunosti, si evident sa repari. Nu e normal sa faci din asta o drama, si nu e normal sa crezi ca ai dat shut down lumii. La fel cum nu e normal sa treci nepasator peste. Extreme stupide.

Mi-am dat seama, nu, am simtit asta cand am dat cu ochii de mogaldeata. Ma taram catre ei, cu toata greutatea stupizeniei mele pe umeri. M-a intrebat: mami, ce masina ai desenat azi? Prima reactie a fost sa ii zic ca am busit una, nu am facut nimic de lauda! Dar m-am oprit, pt ca nu asta vreau sa il invat! Vreau sa stie ca greseala e atunci pe moment, si ca ramane in trecut daca mintea ta cauta deja solutii pt a o repara. Vreau sa stie ca o greseala nu defineste pe nimeni, si ca nu sterge din valoarea izbanzilor de pana atunci. Si ca oricat de competitiva ar fi activitatea facuta, nu trebuie sa defineasca pe nimeni.

La fel cum nici victoriile nu te definesc drep zeu. Sau semi-zeu. Nici macar ca fiind (doar) deasupra unui grup de oameni.

duminică, 9 septembrie 2018

Don't even try

Imi sare in urechi din prima. Nu. Ma zgarie in urechi din prima.
Se practica cu darzenie, poate din inertie, o a doua natura, precum respiratul. Si precum respiratul, cei ce il practica au impresia ca dispar daca nu o mai fac.

Mentionatul numelor faimoase nu mi-e asa antipatic. La o ieseala sau eveniment chiar ma ajuta. Stiu din prima cine sunt superficialii si nesigurii. La fel si intrun cadru mai..activ. Ma ajuta la fel de tare sa stiu cine e veriga slaba: clar e unul care apeleaza la prietenia cu un nume mare ca sa iasa dintro situatie.

Ce ma enerveaza la culme e celalalt tip de name-dropping. Ala cu branduri, cu nume faimoase! Pt ca de obicei vine la pachet cu superioritatea, cocotatul pe culmi (bling-bling, nu doar muntoase) pt a arata cine e personajul deasupra (mult prea visatul) tuturor.

Incepe de vineri asa. Cu nume de restaurante si pub-uri. Nu e cea mai buna haleala, ci e locul in care doar cei mai tari se aduna. Nu e cea mai buna cafea, ci e locul in care tb sa mergi pt ca doar cei care stiu se duc. Stii ideea, sunt sigura. Ii auzi, ii vezi peste tot. Sunt aia care dau locatia in legenda pozei. Pt ca dupa ce tb sa vedem meniul, tb sa stii si locatia, ca sa stii ca nu e doar o farfurie de ciorba la pub-ul din colt.

Cumparaturile. Pffff nu se poate fara o punga lucioasa de carton, pe post de lunch bag. Pt ca tb sa stii ca mancatoarea din caserola si-a cumparat ceva zilele trecute de la Dior. Si nu era ceva micut, pt ca punga lucioasa e mai mare. Problema nu e ca si-a cumparat, ci ca tb sa iti arate asta. Cat mai des, o alta punga lucioasa.
Cosmeticele -daca nu sunt big brands nu sunt nimic. Nu le blamez,serios. Chiar le folosesc! Pe cele care mi se potrivesc, in aceeasi masura cu cele de la superdrugs, pt ca unele sunt chiar bune. Si cand le fac poze, e sa le tin minte tura viitoare, pt ca altfel neuronii mei dislexici imi zic pas. Insa cand majusculele mari lucioase insotesc personajul zi de zi, intrun mod ofensiv...cam stii cu cine ai de-a face. Omul-statement, care tb sa arate pt ca tu sa stii.
Arata mai mult de atat, e drept. Cam cat de vanitos si profund nesigur e.
Parerea mea, cel putin.

Imi plac oamenii puternici. Nu cei ce flexeaza muschi sau portofele, ci cei care spun, creaza povesti. Cei care nu au nevoie de subterfugii pt a impresiona, cei care nu au nevoie de altii pt a se valida. Cei care se cunosc, si stiu ce pot, si nu simt nevoia sa demonstreze nimic, nimanui.
De regula sunt cei ale caror nume sunt pronuntate de......ceilalti.

Nu ma impresioneaza chestiile frapante. Mai ales cand poarta nume de malluri, cosmetice, restaurante sau destinatii exotice. Dar deloc. 

joi, 30 august 2018

Snapshot

Sunt zile in care, din prea plin de orice, ajungi sa simti...simtirile altfel. Orice din jur iti vibreaza coarda inimii, si simti totul amplificat, pana in maduva, simti totul imprimat in suflet, prins in fire nevazute, pe toata largimea de lume.
Cand in jur e veselie bucuroasa, nimic mai perfect! Insa cand firele nevazute iti spun povestea unei dragoste stinse, sau a unui dor de necuprins...ajungi sa te opresti din goana si sa te intrebi: incotro? Si-au pierdut casa, intro noapte, din inundatie, si-au pierdut totul. Au luat cu ei ce au apucat mai de valoare: fotografiile de familie! Fotografiile de familie! Din toata casa, din toate lucrurile muncite in 20 de ani, ei si-au luat albumele cu poze! Habar nu am ce au mai zis dupa, daca s-a terminat cu bine sau...mie mi-a ramas gandul doar la un lucru: daca ar fi sa alegi un lucru de valoare, pe care sa il iei cu tine, total pe nepregatite, care ar fi acela?...te-ai gandit vreodata? Nu neaparat ca s-ar intampla ceva rau, dar daca ar fi sa alegi ce ti-e mai drag din casa, pe nepregatite, ce ai alege?
Cu cat ma gandesc mai mult cu atat inclin spre fotografii, ca telefonul sigur il am deja in buzunar..:) si Biblia, fara indoiala! Dar fotografiile..nu ca sunt cam printre cele mai importante?
Cineva imi zicea zilele trecute ca departe de normele si sigurantele societatii, va face mereu fotografii (ihim.....☺) pt ca prin ele isi exprima viata - ma rog, nu cu cuvintele astea, dar asta era ideea. Si ma gandesc de unde nevoia asta de a ne materializa trairile, sentimentele, amintirile, in fotografii, picturi..De unde avem noi nevoia asta de vizual? Invatasem la scoala de nevoia omului preistoric de a se exprima prin arta, crampeie de viata in desenele rupestre, crampeie de viata in piramidele egiptene, pereti de mozaicuri cotidiene romane, ansamble de sculpturi grecesti, stampele japoneze, picturile iluministilor...De cand ne stim pe pamant am cautat sa lasam urme, marturii, sa ne materializam trairile in ceva. De ce? Fara sa ma fii gandit la asta, fac si eu lucrul asta, ca un chinez obsedat, fara sa stiu de de...e doar o nevoie, de parca e ceva scris in gena umana! Am dat picturile rupestre pe un board de Insta, si ne-a luat cateva mii de ani sa facem asta. Insa de ce? Te-ai intrebat vreodata de ce? Eu inca nu mi-am gasit raspunsul..

luni, 20 august 2018

De dimineata

Mic dejun, pe-ndelete. Fara treburi de facut in paralel. Fara citit emailuri, fara planificat nimic.
Doar un cascat de ochi in jur, si felia asta de paine prajita cu unt si dulceata.
Dumnezeu al bucuriilor din lucrurile mici!

sâmbătă, 18 august 2018

Flip it

Nu mai zic nasoale, nu mai gandesc nasoale, pffff...nici nu mai reactionez! serios, curatenia de vara! sau Varianta post-10 august!
(''ce zice asta? ce a fost pe 10 august?''
a fost, zau ca a fost! ziua in care m-am luminat! de fapt era seara! poftim, seara in care m-am luminat! Ca eu pot sa fac pt mine doar ce tine de mine, si ca nu am cum, sau de ce, sau rost, sa fac ceva pt altul, mai ales cand altul nu vrea!)

Nu suportam fluturatul degetelui mijlociu, pe vremea cand vietuiam in Ro. Era un gest foarte raspandit in clasele cu educatie cat trenul. Ti-a taiat calea? flip it! ti-a zis du-te mai incolo? flip it! ti-a zis orice ce nu ti-a placut? flip it! Pe scurt, ma agasa gestul. Credeam ca o vorba cu talc, sau buna-ingaduinta ar putea inlocui fenomenul. Toate pana la punctul limita cand o dadeam pe ignore.
Ce sa zic, eram o educata!

Trece timpul, schimbam tarile, ajungem aici la ''poftiti va rog, treceti dvs!'' Saluturi largi cu mana, rafinat, elegant, perfect! Momentele de punct limita - de regula in trafic, se vad printro sclipire de faruri! frumos, fara claxon, sau injuraturi, ci doar flashuri. Dese intermitente..iti dai seama cam cat iti zice de dulce dupa cat de repede ii clipeste farul. Serios, linistit asa.

Insa eu...mai ales dupa 10 august.. dau onor cu degetul cel lung. Deocamdata doar in gand, insa flutur degetul cand cineva se faleste cu cat nu-i pasa, sau cand cineva zice:asta e, atata fac (lasand clar o situatie nerezolvata),sau cand cineva povesteste cu patos cat de smecher a fost pacalindu-si seful, la naiba..il flutur si in fata raftului cand vad ca iar au urcat-o preturile!

Pheeew, nu stiu daca-i bine sau nu, dar se simte bine acum dupa ce am scris-o! Deci da, daca faci ceva intentionat stiind ca ma provoci, poti sa fii sigur ca ti-am aratat degetul. Si cine stie, poate in curand o sa fie pe fatza!

sâmbătă, 11 august 2018

Manipulez

Pt ca diaspora manipuleaza, si e pusa pe scandal...am zis sa dau cu status!
Si am zis sa nu ii contrazic, ca doar ei sunt''statul de drept''! deci manipulez si in seara asta!
Ai Mei sunt iar in strada..inca vor sa scape de hoti!..
Pt altii viata e la fel, mai o cafeluta, mai o ieseala cu prietenii, mai o berica asa de sezon..
Da nu-i bai, ca peste cateva saptamani iar se umple blogosfera cu vaicareli ca e lumea gri si s-au saturat de gunoaie si hotie! astept momentul..

vineri, 10 august 2018

Astia ai mei

Astia ai mei au iesit in strada.
Sunt nebuni, insa nebunii astia pot schimba lumea!
Ne-buni de plata pt hoti, ne-buni de plata pt baroni, ne-buni de plata pt birocratii corupti, ne-buni pt ministrii care ucid educatia taind bugete, ne-buni pt hotii din spitale care te trateaza dupa forma plicului. Ne-buni pt lumea asta murdara, care te calca pe grumaz cand te ridici contra hotiei.
Recunosc ca ii vad nebuni, in curajul lor de a rupe lantul. Nebuni de curaj, nebuni de libertate.

Am crezut ca poti schimba lumea, daca o schimbi in jurul tau. Am crezut ca un gest mic, multiplicat in mii de oameni poate schimba ceva. Pana cand nu am mai putut. Si ne-am adunat lucruri in 2 trolere, si am plecat, rupandu-ne din inimi, petecindu-le! Asta a fost calea mea de rezolvare, sa plecam noi si sa ii aducem pe ai nostri cu noi.

Si de-asta pt mine curajosii din strada sunt nebuni. Nebuni de frumosi si curajosi, pt ca ei duc lupta mai departe, pt ca ei nu au renuntat, pt ca lupta pt lumina, respect, civilizatie.

Asta e reactia lor, pt noi astia de am plecat, asta a fost reactia noastra. Cu totii am schimbat imaginea romanilor oriunde in Europa pe unde am umblat si am muncit. Si asta am facut-o muncind scrasnind din dinti, cat zece la un loc, spunand clar si raspicat: NE-AM NASCUT IN ROMANIA!

ORICARE  ti-ar fi alegerea, sa pleci si sa schimbi lumea din afara, sau sa ramai si sa schimbi tara dinauntru, fa-o cu ambitie! dar fa-o! nu sta in casa uittandt-te la tv si comentand la o café ca e o tara de cacat. Puneti haina pe umeri si iesi pe strada!!!!! Sau ia-ti trolerul dupa tine si vino si schimba lumea din afara! Dar nu sta deoparte!

P.s In prim plan - odrasla lui Rontzi

Lupta pentru tine!

DACA VA VAITATI 
CA E RAU IN ROMANIA
SI NU SUNTETI AZI IN STRADA,
ATUNCI
.......
SHUT THE F@CK UP!!!!!!

Stand out!


sâmbătă, 28 iulie 2018

Pic

DE DECOR

Ploua, si e bine.

Cat de anormal suna! ploua...evident ca ploua ca doar..daca aici nu ploua atunci nu stiu zau unde altundeva! insa prima data in 6 saptamani, ploua picuri reci si racorosi. Si de lene azi nu am iesit nicaieri, si e bine. Cat de anormal suna!...pt ca daca nici in weekend nu iesim...zau ca nu stiu cand altcandva putem.
Am rascolit casa, de buna voie de data asta, si am facut-o sa luceasca. Noi doi si Mogaldeata. Si ce fain e. Si-am dat iama in Chinese. No take away, ci homemade. Reteta originala si ingrediente doar chinezesti, a iesit ca la mama chinezului acasa.
Si ploua, tare, cat sa curete tot.
Nori de ganduri imi impanzesc mintea, si nu sunt griji sau..nu, nu sunt ganduri de-alea. Sunt din cele de recunostinta, de bucurie pt lucruri mici, de dor, de implinire. Si degetele-mi danseaza in aer, dar nu pe tastatura.
Au inceput fulgerele. Si caut cu frenezie, in gand, unde am lasat patura pufoasa. Vara calda, cui ii trebuie?

Nu cred ca-mi iese de un final. M-am dus cu gandurile, si e bine. Cheers!

marți, 24 iulie 2018

Ness. or. Coming clean

⭒ Daca ai viata activa, fizic si psihic, daca ai de luat minim 3 decizii care presupun schimbari mari, daca munca altora depinde de calitatea muncii tale, daca timpul nu se numara in minute ci in gate-uri, atunci yoga nu e pt tine. Nu ai nevoie de lentoare, ci de prezenta in prezent, constiinta de sine si de ce e in jur, memorie, vibratie cu mediul, observatie. Ai nevoie sa observi cum totul e un intreg, asa precum intrun film e nevoie de actori, scenariu, regizor, decor, coloana sonora, pt a crea o istorie, o emotie, o lectie, tot asa e nevoie de totul din jurul tau si dinauntrul tau, pt ca crea ceva. Mindfulness

Miley Cyrus pe playlist, cuburile de gheata in paharul de suc, Ubi si Mogaldeata calaresc scarile carand jucarii in vagonel, caldura de vara cu miros de ananas, zapuseala si aer clocotit, iarba moale si uscata, larma de pescarusi, miros de mare. E doar marti, si cale lunga pana la weekend, insa e ceea ce veau acum. No other place. No other time. Happiness.

Livingul plin de jucarii, doar un dormitor curat si doar jumate din bucatarie lustruita, haine de pus la spalat, altele de aranjat in dulapuri. Dar stam toti bucurandu-ne unii cu altii. Laziness.

Incep dimineata cu doua cafele, insa de la o vreme incoace ma dau dupa ness.. cofeina nu mai ajunge. Si-mi aduc aminte de ai mei cum faceau ness cu pepsi, si cuburi de gheata. Zau ca acum ii inteleg, ii inteleg de ce aveau nevoie de boost-ul ala de energie.

Lumea se invarte in jurul lui ness. Ne masuram implinirea, fericirea, succesul in cate ness-uri acumulam. Precum colectiile ce le strangeam cand eram copii. Doar ca acum nu putem sa facem schimb intre noi daca avem dubluri.

Am scris cred, anul trecut, despre dezamagirea produsa de marturia facuta de o oama de familie, care in spatele postarilor de familie perfecta, activa si implinita, se ascundea o familie in pragul divortului. Si dincolo de toata empatia pt situatia ei, ce m-a deranjat in strafunduri a fost faptul ca postand falsitatea aia de viata, atata timp, ea a ridicat un standard prea mare, pt altii, evident si pt ei. A fost insa si momentul in care am zis gata cu inspiratia in peretii albi, ascund secrete prea mari in spatele luminii reflectate.

Ieri era cat p-aci sa ii scriu unei straine. Sa ii zic m-a dezamagit si ca o sa ma retrag din turma de admiratori. Inca o lectie repetata. Cica le repetam pana le invatam.  Sunt o familie tanara, cu 3 (sau 4?) copii. Ea sta acasa, el lucreaza toata ziua, omu se intoarce acasa doar la vremea cinei. Ea singura, cu toti copiii, casa mare, reuseste sa debordeze de energie, veselie, zambete largi, momente zen, iubire de sine si acceptare de sine. Casa mereu  curata, si vizite aproape zilnice la plaja, parc sau mall. In programul nostru, mult prea dezorganizat, ea era ca o referinta. Fara invidie sau copy-paste, era un model de extra forta. Zau daca nu era ca o poveste inspirationala. Pana ieri, cand isi dezbraca sufletul in fata lumii, si spune ca de doi ani face tratament, psihologic pt ca depresia si panica ii blocheaza mintea. Ca a avut ganduri, sa-si lase familia, sa-si lase sotul, sa se lase pe sine. Ca in toata vremea in care noua ne canta si dansa zilnic, si ne zambea larg in selfie-uri cu citate istete, ea de fapt era o epava . Ca Inca este, ca Inca e paralizata de frici si griji, ca parintii si prietenii stau cu copiii in timp ce ea se ascunde sub plapuma. Nu o mommy shame ce zic aici, nu e nici macar o judecata. Este o dezamagire. Ca a simtit nevoia sa pozeze in altceva, ca a simtit nevoia sa minta. Ca prin imaginea aia falsa a creat o definitie, o oglindire de ceva ...luminos care ..de fapt nu era. Nu mi-am dus tot rostul vietii in oglindirea altcuiva, nu e deloc vorba de asta,  daca ati ajuns cumva la gandul asta nu va mai irositi sa cititi mai departe, e clar ca am ratat actul.....artistic!

E vorba de imaginea falsa pe care oamenii ca ea o creeaza in jur. Acelasi jur pe care unii il folosesc ca MINDFULNESS. Acelasi jur in care iti cladesti HAPPINESS. Acelasi jur care iti da vina in constiinta pt ca tu ai LAZINESS. Acelasi jur care proclama auto-aprecierea ca boost de energie in loc de NESS-ul frecat cu pepsi si cuburi de gheata. Mic cu mic ''jurul'' asta ce vine si se curata de propriile falsitati ajunge sa creeze o lume falsa. Zau ca nu-mi plac clovnii. De nici o culoare. din nu stiu ce motiv simt nevoie sa le atac mastile si zambetele vopsite. Imi dau fiori, zambetele alea sunt niste grimase si ma intreb de ce simt ei nevoia sa isi ascunda fatza sub un strat de vopsea.  De ce posteaza in ceva ce nu sunt? Si apoi, daca ai mintit o data, cu ce altceva mai poti sa minti?

Stii ce zic? UNFOLLOW.


miercuri, 18 iulie 2018

Asa deci










Sandalele

Ne intalnisem in fuga la cafeaua dintre sedinte si am stabilit ca fie ce-o fi mergem dupa masa sa ne luam sandale. Toate magazinele de pe high street inchid la 6, deci ''faaata..fie ce-o fi, da?'
Evident nu, sedinta ei a fast cu prelungiri, asa ca mi-am luat baietii la o inghetata. Dar maine Sigur da!
Doua zile la rand, noi amandoua sedinte, plecare dupa ora 5, traficul..am ajuns cat sa vedem cum se inchid storurile. Weekendul, sigur mergem! evident nu, tenis, musafiri, loc de joaca, intinsul la povesti, lasa ca mergem saptamana viitoare!

E miercuri, a doua saptamana. Nu ne-am dus dupa sandale, din nou, pt ca nu am reusit sa plecam inainte de 5 de la munca. Stam in trafic, fiecare blocate pe ulitele noastre de autostrada..imi trimite niste linkuri, cu fetele de pe Insta, ''ce outfituri faine! ne trebuie si noua sandale, serios, m-am saturat!''  Si-n clipa aia mi se lumineaza un gand! ne uitam pe insta, care si cine e mai cool, mai la curent, mai in actual..Noua ne incep diminetile la 6 si plecam din birou la 5, in medie. Toata viata casnica de dupa, toata viata sociala de dupa, toata viata de familie de dupa. Adunate toate intrun sfert de zi, pana la culcare! Cum am putea sa tinem pasul cu lumea ''insta'' care se pozeaza zilnic din toate unghiurile mall-ului, si care iau la rand toate terasele din centru? cum ai putea sa tii pasul, fara sa fii in urma celor pt care ziua are chiar 24 de ore?
Ma pun si ii scriu: fara Insta, serios, macar pana ne luam sandalele. Oamenele acelea sunt pe un alt fus orar, ziua lor nu are maxim 6 ore, si stresul lor e sa-si cumpere cele mai noi chestii inaintea altora. Intre timp tu iei decizii, si cauti solutii, si rezolvi situatii care dau batai de cap si celor mai seniori lupi. Si in tot timpul asta ai pe umeri toate celelalte nespuse, pe care incerci sa le rezolvi, cu inima, cu sufletul..

Le las deoparte, cu conturile lor, in posturile lor filtrate. Si-mi trag un selfie, de after-work, buze nerujate, si parul partial ciufulit, ochii obositi, si hainele intro dunga. Pardon, diagonala. Nimic mai sincer de atat. Take that Insta! Insa departe de mini-revolutia asta, e si o umbra de un alt adevar-efort: trebuie sa facem un efort, chiar daca e peste nivelou safe de energie, si sa ne luam perechea aia de sandale!