duminică, 31 iulie 2016

To be absolutely honest

Am uitat cand am lenevit pana tarziu, in vreo dimineata de weekend.
Nu pt ca nu as putea, ci pt ca mereu imi vin idei care ma fac sa sar din pat de nerabdare. Ca de exemplu ieri, mutatul mobilei in living si curatenia de rigoare. In mai putin de o ora. Cat inca dormeau baietii.
Ubi zice ca sunt tare. Adica mai woow de atat nu vede cum. :)
Adevarul ca nici eu nu stiu cum am reusit, dar acum piticul cu "ceva nou" e linistit.
Dimineata asta m-am trezit mai devreme ca sa fac ce planuisem pt ieri, cand mi-am dejucat singura planificarea. Ca un ceas elvetian, m-am trezit la ora mea normala din timpul saptamanii. Dar doar azi am observat ca si soarele rasare odata cu mine (hahahaha ma refer la faptul ca la ora asta el nu straluceste deja pe cer, precum in lunile anterioare).
Mintea mea meteo-sensibila a decretat starea-de-frig asa ca au iesit la purtat blanosii si la incalzit laptele pt cereale. Adica ritual de iarna. Pe masura ce ma trezeam incepeau si neuronii mei sa se mai linisteasca, eheee e cale lunga pana in iarna, hai ca e bine, soarele inca apune pe la 10 seara, deci ziua-i lunga. Mno bun inima nebuna, te-ai calmat.
Ce facem acu cu laptele incalzit? Il bem. Si facem revista presei.
Zapand site-urile vad o stire cu nush ce actrita pusa la zid pe Instagram, de niste fani, pt ca avea carne pe genunchi, gen mai slabesre si tu.
Actrita s-a pus pe o scrisoare deschisa, emotionala ce-i drept, ca justificare.
Finalul articolului facea referire la multe alte artiste care s-au confruntat cu situatii asemanatoare.

Introducere: saptamana asta am uitat sa ne trezim la timp, asa ca haos. Am avut timp doar pt strictul necesar, asa ca machiajul la serviciu. Am dat peste o alta colega in plin proces de pictura. Era la faza fond de ten.
Eu flutur repede pensula peste trusa mea nude, pot sa fac machiajul asta si cu ochii inchisi (ha) asa ca nu mi-a luat mult. Creionul de contur si mascara, ceara pt sprancene si gata.

Concentrata in treaba mea, o vad relativ tarziu pe colega ce ramasese blocata. A fost putin ciudat, ca nu stiam daca sa plec pur si simplu, sau sa o intreb daca e ok. Se scuza si imi zice ca e uimita de fiecare data cand vede fete care se machiaza repede. Si prietenele ei sunt un-doi gata, in timp ce ea inca acopera nush ce.
Recunosc, era o vreme cand ma straduiam si eu sa ascund cearcanele sau alte semne de oboseala. Pana cand mi-a trecut. Multe din "defecte" erau in capul meu. M-am oprit din "a le acoperi" atunci cand mi-am dat seama ca motivul pt care le acopar e unul...nul ca importanta.
Ok, ma roaga sa ii arat cum. Mno, stiu ce mi se potriveste mie(sau sisterului, sau prietenelor apropiate), mi greu sa fac asta pt altii...ii zic ca nu stiu ce-o sa iasa, dar fie. Vrea ceva simplu. Bun, asta e usor. In timp ce aplic primul ton, incepe sa se scuze. Ca stie ca are pliuri, si ca pete. Crede ca de la soare, sau poate genetic, ca si sora-sa  e la fel. Pana la creionul de contur stiam deja istoricul tuturor "problemelor" ei. Cand a fost gata si s-a uitat in oglinda, era incantata. I-am zis ca machiajul nu e extraordinar, ci ca ea e frumoasa, si in timp ce ea se machia ca sa acopere, eu am machiat-o ca sa..straluceasca. Aceleasi produse, aceeasi pensula, doar un punct de vedere diferit.
Ne-am reintalnit cateva zile mai tarziu, la cursul ala de ne scoate peri albi. Renuntase si ea la fond de ten. Si stralucea. :)

Ma gandesc acum ca intruna dam vina pe media, ca ne schimba perspectiva, ca ne pun presiunea sa fim perfecte. Dar sincer, nu e vorba pana la urma doar de noi-intre-noi?. Revistele acelea sunt cumparate de noi, noi alegem ce ne e bun si frumos, noi alegem sa fim parte din trend sau nu. Noi alegem sa punem pret pe ce cred altii. Sau cum ne percep, ne vad altii. Noi alegem sa punem la vedere cea mai zambitoare si glamour fatza, cand mintea si sufletul ne sunt macinate de griji si tristeti.
Vanitatea.
Iata o explicatie.
"Sa stie lumea ca sunt cea mai cea. Facand de toate, cu usurinta, aratand impecabil. Zambind." Urandu-i nedeclarat insa pe cei care nu-ti intorc daruirea, asa-i? Well, in cazul asta nimic de compatimit.
Apoi baietii. Pfff, tb sa fii perfecta, ca sa te observe, ca sa nu intoarca capul dupa alta. Serios? Daca asta ti-e frica atunci spune-i tu sa plece. Unul care sta uimit de un invelis perfect si care ar putea sa plece la o crapatura a mastii, e oricum un nimeni, fara nimic de pretuit, fara un fond.

Marturisire: cu ani in urma, cand lucram pt o fiinta a carei placere chiar era sa faca rau, purtam cel mai cool machiaj, cu cel mai mare zambet, ca sa ii arat ca nu ma poate atinge. Plangeam de durere si oboseala cand ajungeam acasa. Pana intro zi, cand am ajuns la spital. Cu perfuzia in vene am stat cu ochii in tavan gandindu-ma la puiul mic de acasa, si la sotul meu. Ei aveau nevoie de mine, eu de nimic mai mult. In orele acelea m-am rugat sa ma ajute sa ies cu bine, pt ca stiu de acum ce nu trebuie sa mai fac. In saptamana urmatoare mi-am dat demisia aruncandu-ma intro lume atat de necunoscuta pana atunci.
Nu am mai zambit fortat, nu am mai purtat nici o masca. 
In echilibru cu tine stii ce e bun si frumos, pt tine. Cand stii ca esti iubit nu tb sa mai demostrezi nimic. Cand stii ca esti deosebit nu tb sa mai convigi pe nimeni.
Tot ce eu nu pot sa fac bine, stiu ca altora le iese. Si invers. Nu militez acum pt un sisterhood intre fete, pt ca asta e utopie, insa da pt toleranta, acceptare, ne-prejudecati si mai putina mandrie.

Inchei acum doar pt ca chiar tb sa si gatesc :) insa mai sunt atatea de spus...
  

  

Se poarta vara




Sursa Pinterest

sâmbătă, 23 iulie 2016

LoVe


O stare de fara chef. Dar nu "fara chef" din ala de esti satul, dezamagit, deznadajduit.
Un "fara chef" din ala in care nu planifici nimic, un ocean lin si molcom, pe care ai putea foarte bine sa-l admiri la nesfarsit, sau sa sari pe primul val transformandu-l intro frenezie instanta.
Asa am inceput dimineata, adunand jucariile de prin casa, spaland vreun pahar, contempland, visand cu ochii deschisi, ascultand pescarusii ce sporovaiau deadupra casei.
Apoi se trezeste Mogaldel, cu toata energia lui (nu subestima un bob de 3 anisori, ever!), si zguduie casa.
Pun in miscare mecanismul de mama-responsabila, ne pregatim de traditionalele de sambata, pana cand in fatza casei cel mic zice:"ce-ar fi sa mergem la magazinul de jucarii?""
Ma uit la Vlad, amandoi stim ce inseamna asta..si zic Hai!!
Pe scurt, a fost cu shopping, reduceri si Dear Starbucks, maimutareli si rasete. Si jucarii noi. Si gratar in curtea din spate, si pistoale cu apa si picnic pe pietre(patura pe pietre).
Vorba puiului: What a beautiful day! :)

vineri, 22 iulie 2016

Cum sa nu?

Trei incidente, zic ei, intro saptamana.
Noi le spunem atentate. Am trecut de la faza de frica, la cea de frustrare...si repulsie..Cum sa nu??
Cum de nu sunt prinsi din timp, cum de nu se iau masuri? Traim intro lume monitorizata, ascultata, cu sute de agentii. Cum de nu sunt prinsi la timp? Cum sa nu te intrebi daca nu cumva toate sunt ingaduite de catre cei care trag sforile....

marți, 19 iulie 2016

What's for dinner?

Inghetata???
Inghetata!!!!!!

Avem un filtru undeva prin gat si inafara de fructe-apa-inghetata-ceaiuri-gratar de weekend nu prea ne putem infrupta cu altceva. Nici juniorul nu e prieten cu mancarea, dar daca sta hidratat sunt linistita.
Simtim caldura de cateva zile, arsita si zapuseala de Baragan, vorba unui coleg de munca.
Am asteptat prea mult caldura asta incat nu am de gand sa ma plang. Dar constat: e atat de cald incat frige aerul respirat.

Deci inghetata!

In dorinta nestavilita deca ne bucura de soare petrecem cat putem pe afara. Majoritatea copiilor de prin vecini sunt plecati in tara in vacanta la bunici, asa ca incercam sa obosim mogaldeata cu cat mai multe activitati neplictisitoare. Which is great! :)
Ce am hotarat sa invat: no more soo-cool-shoes!!! Serios, gata! Talpile mele poarta prea multe urme de ce-idee-tampita-sa-cumpar-incaltarile-astea!
Arata bine, lumea zice woow, dar la finalul zilei nu mai am petic de piele sanatoasa! Pasesc atent, muscandu-mi buzele la fiecare pas..in timp ce ele sandalale-so-cool stau nepasatoare in dulap.
Am mai hotarat sa invat ceva: daca iesiti afara la o plimbare scurta prin soare, nu va mintiti singuri! Sigur nu o sa fie o plimbare scurta, sigur o sa fie popas pe la o terasa, admirat peisaj si topait...deci sigur nu o sa te grabesti sa te intorci acasa! Si combina asta cu incaltarile-gresite..si iaca, ajungem la momentul ca "gata, tb sa ma invat odata!".

Am uitat ce voiam sa mai adaug..da e normal..e atat de caaaaald!

sâmbătă, 16 iulie 2016

Blonda?

Luna trecuta am incercat O Noua Vopsea.
Dezamagire din a treia saptamana, cand culoarea se estompase vizibil, firele albe erau acolo.
Nu-i bai, ma gandisem, gama asta iti ofera un tub suplimentar de vopsea care in teorie reaprindea culoarea parului, prelungind durata pana la urmatoarea vopsire cu cateva saptamani.
Practic, vopseaua e lichida, dificil de aplicat uniform, si iese repede la spalat.
Asa ca azi m-am reintors la gama care nu m-a dezamagit, o folosesc in diferite nuante de un an de zile.
Mno bun, "brb" :))) (so oldie but goldie).

Stop the silence


"How dreadful are the curses which Mohammedanism lays on its votaries! Besides the fanatical frenzy, which is as dangerous in a man as hydrophobia in a dog, there is this fearful fatalistic apathy. The effects are apparent in many countries, improvident habits, slovenly systems of agriculture, sluggish methods of commerce, and insecurity of property exist wherever the followers of the Prophet rule or live.
A degraded sensualism deprives this life of its grace and refinement, the next of its dignity and sanctity. The fact that in Mohammedan law every woman must belong to some man as his absolute property, either as a child, a wife, or a concubine, must delay the final extinction of slavery until the faith of Islam has ceased to be a great power among men.
Individual Muslims may show splendid qualities, but the influence of the religion paralyses the social development of those who follow it. No stronger retrograde force exists in the world. Far from being moribund, Mohammedanism is a militant and proselytizing faith. It has already spread throughout Central Africa, raising fearless warriors at every step; and were it not that Christianity is sheltered in the strong arms of science, the science against which it had vainly struggled, the civilization of modern Europe might fall, as fell the civilization of ancient Rome." (Winston Churchill)
                           
Ieri a fost o zi oribila, nu vreau sa ma obisnuiesc cu ideea ca asa ceva poate deveni...normal. Cred ca tacerea, capul intors sau "nu ma afecteaza pe mine direct" sunt atitudini care ingaduie.
Din bun simt ieri nu a fost casual Friday, nimeni nu a ras la birou, ne-am intrebat colegii francezi daca sunt ok, le-am zis ca suntem acolo daca au nevoie de ceva, filmuletele cu camionul condus de acel animal cretin erau pe monitoarele multora. Si s-a vorbit mult despre asta, oameni straini plangeau pt cei de acolo. Nu ai cum sa nu.
Vor sa nu te mai simti in siguranta, vor sa semene frica...halal religie! Dupa 2000 de ani de civilizatie, religia asta barbara ingaduie asa ceva. Nu suport sa aud "nu toti musulmanii sunt asa!". Mi-e greu sa aud asta. Bun, nu sunteti ca ei, iesiti cu declaratii, iesiti public sa condamnati actele acestea, pornind de la omul de rand pana la mai marii vostri! De ce nu se intampla asta?  Poate pt ca asa cum zicea cineva...e o ingaduire tacita in toata tacerea asta..
Nu sunt rasista, nu urasc la intamplare, nu ii dispretuiesc pe altii. Dumnezeul meu mi-a dat o inima, un suflet si o constiinta. Dumnezeul meu mi-a lasat Cuvinte de Iertare, Iubire, Acceptare. E o diferenta imensa, si lucrul asta, in prezentul asta, se vede clar.

marți, 12 iulie 2016

La pielea goala

Citisem zilele trecute intro revista, confesiunea unei domnite care intrand in febra "no make-up selfie" ajunsese sa triseze...putin.
Intro lume in care toate celebritatile isi pozeaza ADN-ul si alte daruri ale naturii in acele minunate selfie matinale militand pt o zi de "no filter" si "no make-up", tb sa fii un pic de piatra sa nu te apuce un pic un pic curiozitatea..sa vezi si tu cum e!
Mno, la mine e simplu: cearcane daca am dormit prea mult, ceva pungute sub ochi daca nu am baut destula apa cu o zi inainte si ceva tentative de cosuri daca am dat iama in inghetata.
A! Si ceva vinisoare rosii daca am trecut printro vantoasa oceanica.
Motive intemeiate pt fondul de ten, cat mai aerat, fara acel efect de masca, fara culorile alea artificiale de portelan.
Insa a venit vara si fondul de ten ...ma incomodeaza. E foarte posibil sa fie doar impresia mea in varful capului. Insa ajunsesem sa nu-l mai sufar.
Citind confesiunea domnitei care trisase pt selfie-ul ei naked, mi-a venit ideea planului meu de vara! Si anume: demachiere constiincioasa inainte de culcare(si o curatare mai simpla in timpul zilei cand se impune), apoi gelul cu colagen si hialuronic pe timpul noptii.
Apa calduta dimineata, alt gel care regenereaza pielea, primer, machiaj cat mai neutral (vorba lui Vlad- multa munca sa pari ca nu te-ai machiat) si o crema cu factor de protectie inainte sa ies din casa.
A trecut ceva timp cat sa pot observa diferentele: un ten neted, care straluceste fara blushuri si alte artificii. Piele fina numai buna de pupacit zice Ubi.
Orice urma de indoiala a fost risipita cand inainte de culcare, intro seara, dupa pupaceala, mogaldel imi zice:" mami, ma paace de tine!"
Eu topindu-ma il intreb de ce! Si-mi zice:
"Esti fuumoasa si cu sclipici!" :)

duminică, 10 iulie 2016

Ce legatura are?

Aaareee! Combinatia asta ma arunca direct in una dintre cele mai vechi amintiri ,vacanta la Saturn.
Judecand dupa pozele din albumele de acasa, sigur au mai fost vacante inainte de asta. Neuronii mei se incapataneaza sa-mi aminteasca vacantele de dupa.
Insa asta a fost vacanta care mi-a ramas in minte cel mai cel. Sala de mese era in capatul aleii din zona cu vile. Reusisem amandoua sa ii convingem pe parinti ca putem merge singure pana acolo, fara sa ne rapeasca vreun bau-bau. Asa ca la fiecare masa noi eram zabaucele care mergeam singure, pretinzand ca suntem mari, si ca suntem in vacanta singure. Pfff..sigur ii convinsesem pe toti ca nu suntem niste copii, si ca da, aveam un serviciu si in concediu si eram la mare impreuna. Incredibil cat de mult imi doream atunci sa fiu mare, pe contul meu si...Toti am facut asta, asa-i?
Ei bine, daca era micul dejun stiam ca o sa fie parizer cu unt (pachetele acelea mici  pe care le vedeam doar in vacante) si ceaiul de menta alaturi de cutiuta cu gem de piersici (dap, alta reminescenta...motiv pt care si acum dulceata de piersici e No1). La cina....pestisori mici, multi si acrii. Dar nu asa...bibiliti si curatati, ci in formatie completa, cu cap si ochi si maruntaie. Sisterul, un anti-peste total, facea foamete mancand orice neatins de inotatoare, eu....nu! :) nu era ceva mai bun decat pestisorii aceia marinati.
Mno bun, jumate de poza e lamurita.
Acum deodorantul. Nu e vreun ceva nemaipomenit, sigur nu e eco-bio-friendly. Il folosesc rar, si nu pe piele, ci risipindu-l in aer :)))) pt ca miroase exact ca parfumul ce il avea mama in acea vacanta la Saturn, pe care il imprumutam inainte sa iesim din camera...ca doar eram aproape oameni mari. :)))
Si uite asa..vacanta n doi timpi.

sâmbătă, 9 iulie 2016

A perfect day








A fost dragoste la prima vedere.
Doar in Florenta am mai simtit asta. De fapt am mai multe locuri in care mi-am lasat cate o parte din suflet, insa cu siguranta orasele astea sunt printre primele locuri.
Ieri am fost in Oxford, intro vizita din care ne-am desprins cu greu.
Pana si juniorul a fost atat de impresionat incat spune oricui ca "a fost in Oxxxford unde s-a plimbat pana departe departe incat a obosit de somn."
E un loc magic, atemporal. Secole de existenta academica, trairea aceea inalta ce a ramas prinsa in blocurile de piatra, cladiri vii ce tin in ele povesti extraordinare. Bijuterii arhitectonice, oameni boemi, profesori trasniti ce povestesc studentilor despre Rodin, cu o insufletire ce te face sa iti fie dor de scoala. Oameni in varsta dar cu suflete tinere, cu o atitudine minunata, cu priviri calde, cuprinzatoare, te privesc cu blandete, curiosi fiind de orice om, de orice poveste. Ii vedeam admirand florile din gradina botanica, insa era clar ca gandul le era in alte zari, in alte vremi. Contemplatia, zambetele mari pe fetele lor cu aer aristocratic...ce nu tinea atat de vreun titlu princiar, cat de bogatia pe care ti-o da o viata traita prin..altfel de valori.
Un amestec uimitor de zumzet si liniste profunda. Parinti veniti in vizita la copiii lor, grupuri galacioase de liceeni italieni, nelipsitii asiatici si camerele lor foto, toate limbile lumii adunate intrun loc, intro tonalitate deosebita fara sa dea vreun semn de Babel.
Ne-am plimbat pe stradute, desfatandu-te in toata arhitectura locului, asteptand ca la fiecare colt sa apara Harry Potter si ai lui.
O minune de loc, in care vrem sa revenim curand!

Put on some blue





Seal it with a kiss




miercuri, 6 iulie 2016