A perfect day

A fost dragoste la prima vedere.
Doar in Florenta am mai simtit asta. De fapt am mai multe locuri in care mi-am lasat cate o parte din suflet, insa cu siguranta orasele astea sunt printre primele locuri.
Ieri am fost in Oxford, intro vizita din care ne-am desprins cu greu.
Pana si juniorul a fost atat de impresionat incat spune oricui ca "a fost in Oxxxford unde s-a plimbat pana departe departe incat a obosit de somn."
E un loc magic, atemporal. Secole de existenta academica, trairea aceea inalta ce a ramas prinsa in blocurile de piatra, cladiri vii ce tin in ele povesti extraordinare. Bijuterii arhitectonice, oameni boemi, profesori trasniti ce povestesc studentilor despre Rodin, cu o insufletire ce te face sa iti fie dor de scoala. Oameni in varsta dar cu suflete tinere, cu o atitudine minunata, cu priviri calde, cuprinzatoare, te privesc cu blandete, curiosi fiind de orice om, de orice poveste. Ii vedeam admirand florile din gradina botanica, insa era clar ca gandul le era in alte zari, in alte vremi. Contemplatia, zambetele mari pe fetele lor cu aer aristocratic...ce nu tinea atat de vreun titlu princiar, cat de bogatia pe care ti-o da o viata traita prin..altfel de valori.
Un amestec uimitor de zumzet si liniste profunda. Parinti veniti in vizita la copiii lor, grupuri galacioase de liceeni italieni, nelipsitii asiatici si camerele lor foto, toate limbile lumii adunate intrun loc, intro tonalitate deosebita fara sa dea vreun semn de Babel.
Ne-am plimbat pe stradute, desfatandu-te in toata arhitectura locului, asteptand ca la fiecare colt sa apara Harry Potter si ai lui.
O minune de loc, in care vrem sa revenim curand!