duminică, 23 aprilie 2017

Bon Apetit!

Da da, stam la masa cand mancam. Nu ne uitam la tv, dar povestim. Uneori se raceste mancarea pana terminam povestile, alteori mancarea e asa de buna incat inafara de mmmmm si OMG nu zicem nimic ;)
Mogaldel sta in capul mesei, ca un printisor ;)
Tb sa scriu despre asta, ca acum am ocazia: inainte sa plecam din tara, fie prin restaurante, fie la mesele intinse intre cunoscuti, mereu era cate un episod din asta: copilul stresat, care nu  voia sa manance (singur), parintii cu gura pe el si un eventual "las ca-ti arat eu tie". Evident or sa fie unii care or zice ca asa e de cand lumea, ca si ai nostri....
Aici lucrurile sunt altfel. Sunt restaurante cu locuri amenajate pt familii, sunt insa si restaurante normale fara tot felul de facilitati. Insa..copiii sunt lasati sa invete sa manance, in ritmul lor, in felul lor. Parintii nu scrasnesc din dinti cu o posibila amenintare departe de ochiul public, copilul nu e transfigurat de frica-greata ca tb sa termine tot platoul, si nici vecinii de la masa nu stau cu ochii pe copilul lui X-ulescu care nici sa manance singur nu poate.
Mi-a fost tare usor sa incerc cu mogaldel mancatul la masa, de unul singur, pt ca stiam ca posibilele haine murdare, sau mancarea scapata din furculita nu sunt doar normale, ci etape intrun proces. Si uneori mancatul cu mana e chiar fain ;)
Gata paranteza :))) incepusem sa zic ca stam la masa cand mancam, de cele mai multe ori. Alteori, in weekend, cand soarele e afara, bufetul suedez cu "cine-ce vre-unde vrea" e muuult muuult mai fericit! Mai ales cand capsunile sunt alese de niste degetele nastrusnice, direct din borcanul de dulceata :)

He can cook

O saptamana cu soare. A fost aproape perfecta, pt ca jumate din saptamana a fost Sarbatoare, iar in cealalta jumatate..am plutit catre weekend. Toate dupa-amiezele au insemnat tzoacla si parc, vata de zahar, tiribombe si pomi infloriti. Serile in linistea cuibului, cu o emisiune pe care am gasit-o recent, in care participantii gatesc pe rand, in cate o seara, cina pt ceilalti. Era si in Ro o emisiune de genul, dar acolo participantii prea erau "soc-senzational-uitecinesunteu" incat schimbam canalul cu viteza.
Aici oamenii sunt oameni si singurul lucru "socant' e umorul tipic.
Insa treaba asta a trezit in Mogaldel niste talente de bucatar. Inafara cake-ului care se gateste tot la 3 zile, a inceput sa se implice si la pregatirea mesei. Isi trage scaunelul dupa el pana in bucatarie si de acolo e ucenicul bucatar: invarte in oala sa topeasca untul, paseaza bucatarului sef condimentele si ustensilele.
Pofta de mancare a crescut odata cu implicarea piticului in bucatarie, deci daca aveti copii mofturosi la mancare incercati-o si pe asta.
Eu deocamdata ador faza asta de bucatarit a baietilor mei, pt ca imi place tare sa stau turceste pe covorul din bucatarie uitandu-ma la mestericii mei.    

luni, 17 aprilie 2017

Detalii

Am dat la un moment dat peste cuvintele acestea: ''Ca sa dobandeasca cunostinta, omul tb sa studieze.  Ca sa dobandeasca intelepciunea, tb doar sa observe.''
Cunostinta................intelepciune....
Una nu o exclude pe alta, insa.....sunt ele interdependente?
Am cunoscut oameni din toate extremele. Atunci cand am inceput sa observ.
Am cunoscut oameni toba de carte, cu un vocabular extins, vorbire gramaticala corecta, insa atat de putin intelepti...atat de gaunosi..plini de ura, mancati de frustrari..
Am cunoscut oameni de o cunostinta aproape naiva, insa intelepti. Cu sfiosenie pot sa vb despre ei, pt ca in fatza lor, cu toate diplomele mele tinute in sertare, nu puteam decat sa ma smeresc. Oamenii aceia traiau viata, o intelegeau, si aveau habar clipa de clipa de rostul lor pe pamant.
Nu am ajuns intro extremitate din aceea care ignora cu totul stiinta, cartile, sau tot ce tine de cunoastere, de buna cunoastere! In lumea in care traim nici nu am avea cum, tb sa fii mereu in ton cu ce se intampla, pamantul asta se roteste prea repede pt cei care vor sa-si simplifice existenta alegand sa nu stie.
Insa petrec mai mult timp observand.si fara nici o mandrie pot sa spun ca atentia atribuita micilor detalii, ruperea de tot cotidianul si atentia bazata pe gasirea esentei, mi-a creionat viata asa cum e ea. M-a ajutat in cariera mult, pt ca in local irosirii energiei in mecanisme bazate doar pe stiinta si informatii concrete, mi-am canalizat atentia pe detalii, cautand patternuri, incercand sa anticipez miscarile urmatoare, trendurile.
M-a ajutat in viata personala, pt ca nu mi-am mai pierdut vremea in relatii toxice. Observand am invatat ce era mai bun, observand am invatat din greselile altora si am sarit peste cateva etape de experiente negative.
Cunostinta tipologiilor umane m-ar fi aruncat in etichetari, insa observand detaliile, diferentele, am ajuns sa cunosc oameni ce poarta diamante sub strat inca gros de carbune.
Observand detalii, in colturi de ansamblu, poti sa gasesti mult mai repede esenta. Poti sa petreci luni de zile, ani intregi alaturi de cineva, incercand sa ii cunosti, insa atentia pusa asupra catorva detalii, iti amplifica precum o lupa, esenta acelor oameni. Din mici detalii, din mici observatii asupra tonalitatii vocii, gesturilor, cuvintelor spuse la suparare sau la fericire, poti sa iti faci o parere mult mai aproape de realitate. Poti sa stii exact in ce cercuri te invarti, daca ramai sa investesti sau daca pleci aparand tot ce ai mai de pret.
Am iesit in cateva expeditii aventuroase :) ca asa ii place Mogaldelului sa le numeasca. Nu mi-am facut temele studiind tratate despre destinatiile noastre, ci le-am rezumat pe cele mai importante. Pt ca nu vrem sa cultivam ignoranta. Insa am pus mai multa energie in a-l invata pe junior sa observe. Cum forma norilor si directia in care merg ne pot spune ce vreme avem in fatza. Cum tipul acela de pasare alege sa stea doar in mediul acela. Cum stilul acela de construire al caselor e util doar in zona aceea, si cum nu ar mai la fel de bun intro alta zona climatica. Sau cum masina ce poate sa treaca prin apa are garda mai ridicata decat masina cealalta, care mai mica fiind se poate strecura si se poate parca mai usor. L-am invatat sa observe florile, si culorile lor, si m-a surprins spunandu-mi de frumusetea umbrelor pe care casele le lasa in apa.
Mult zgomot pt nimic, asa e articolul asta :)
Insa azi a fost un moment in care s-a dovedit ca intelepciunea bazata pe observatie si experienta, e mult mai de folos fatza de cunostinta mare, cat cuprinsul unei biblioteci, stocata intro minte....fara de prea multa inima.

duminică, 16 aprilie 2017

Reclama la bere si vopseaua de oua



Citisem ieri o stire despre cum o reclama la bere a fost oprita in a fi difuzata. Mesajul reclamei spunea ceva cum ca berea × face ca Good Friday (Vinerea Mare) sa fie even better (si mai buna). Mai multe comunitati religioase s-au opus difuzarii reclamei, motiv pt care am fost cu toti scutiti de asa oroare. Sa ajungi sa transformi o asa sarbatoare intrun alt motiv de bere si petrecere..ori e exemplu de lacomie dupa castig, ori e indolenta. Lantul de magazine a retras reclama. A fost tare impresionant cum comunitatea s-a mobilizat atat de repede, in dorinta de a pastra sarbatoarea departe de orice lumesc superficial si gresit.
Ce a fost mai impresionant? Ca pana si ateii au sprijinit ideea, chiar daca numai din respect pt convingerile crestinilor.
(Cum era stirea asta daca era in Romania? Preotii erau iar la perete ca se opun dreptului la libera exprimare, mai erau cateva vorbe de cum sunt ei de fapt materialisti, si sigur cateva grupuri pe FB se mobilizau pt libertatea la distractie).

La noi nu vine iepurasul. Dap, suntem parintii aia cruzi care nu lasa iepurasul sa aduca cadouri de Paste. Am crescut cu cadouri aduse de iepuras, hainele cele noi si pantofii de lac. Insa nu am vrut sa ducem traditia asta mai departe. Pt simplul motiv ca Invierea nu are nici o legatura cu iepurasul. Am decorat insa casa cu oua colorate, puisori si iepurosi (lasa piatra jos, nu o arunca. Nu e ipocrizie!). Am decorat casa inainte de Paste si am folosit decoratiunile ca semn de bucurie pt venirea primaverii, ca simbol al renasterii si promisiunii pe care El ne-o daruieste in fiecare an. Renastere lumeasca ce o pregateste pe cea spirituala.
Mogaldel o sa isi primeasca un cadou azi, dar nu pt ca iepurasul, ci pt ca Dumnezeu il iubeste atat de mult incat pe langa viata vesnica ii mai daruieste si cateva bucurii mai lumesti.

Ouale de Paste. Am vrut tare mult sa incerc si colorantul alimentar, imi imaginam niste oua pastelate, in culori deosebite. Jumatate de zi mai tarziu si o bucatarie plina de stropi de culoare, ouale erau incapatanat de nevopsite...nu in totalitate oricum. In toata disperarea am pornit la drum, in ziua cea mai aglomerata din an, cand se anuntasera cateva milioane de masini in plus pe drumuri, catre orasul vecin in cautarea unui magazin polonez cu produse romanesti. Am gasit niste glume de vopsele si am reusit sa coloram ceva.
Are Vlad o poveste din tineretile lui, cu o vecina care iesise la "Sariti, sariti!" pe scara blocului,vecinii disperati sa cheme pompieri ceva.... cand de fapt vecinii i se arsesera cozonacii.
Nu am fost chiar atat de intro dunga cu disperarea pt ouale vopsite, insa bosumflata am fost. Pana cand vecina de alaturi imi pune intrebarea: nu e Paste fara oua colorate?
Ooo daaa! Iarta-mi Doamne negandirea!
E Paste si fara oua colorate, e Paste si fara friptura de miel, e Paste si fara cozonaci.
Pt ca Pastele nu are nimic cu toate acestea. Viata vesnica si iertarea ce ne-a fost daruita nu e cumparata prin bogatia de pe masa!
 Ne-am pregatit de Paste, fara excese! Fara strofocari, fara gatit zile la rand, fara nimic din prea plinul omenesc. Ne-am pregatit insa cu cate ceva bun, ca si cand am avea la masa Cei Mai Alesi Musafiri! Pt ca Sarbatoarea asta este intre noi si Ei.

Paste fericit tuturor si Hristos a inviat!