vineri, 26 mai 2017

Aceiasi

-Nu putem sa ne inchidem in propria inchisoare
-Ba da, si inca cum! Nu-mi tb nimic, si daca chiar e...comand totul online, lucram de acasa, facem sedinte la telefon
-Tb sa treci peste teama, politia, militari sunt peste tot, elicoptere sus..
-Nu ies
-Nici la mall? Nici in parc? Si mogaldeata?
-Nu, nu iesim
-Ask italian?
(Maaaan asta-i lovitura sub centura! In ce hal sfaraie acolo crevetii in unt si usturoi!)
-Si road trip? Si little cottage?
-.......... Ii urasc, nu ar tb, dar ii urasc. M-au facut sa simt teama
-Asta si vor
-Stii cati colegi zic ca mine?
-Stiu, si eu aud asta.

Miercuri plangem toti, murmurand Oasis. Toata suflarea aia de oameni, simt toti la fel. Pt ca noi suntem oameni.

Iesim in centru, in mall. Suntem multi, imbracati colorat, cu fruntile ridicate. Straini intre noi, ne zambim. E lumea mai draguta ca de obicei, love e cuvantul de ordine cand intri intrun magazin, cand cumperi ceva, cand te ciocnesti de cineva.

Ce s-a schimbat? Mai nimic, fricile is tot acolo, tinute in frau. Pt ca
Tb sa fim un exemplu, sa le aratam copiilor ca nu ne temem.
Pt ca, in the end, love is bigger than hate.  

miercuri, 24 mai 2017

In His name

Am vrut sa scriu despre Manchester. Despre cum marsavia acelor animale ne solicita toleranta, acceptarea, curajul, nesabuinta aceea fabuloasa care ne indeamna sa colectam amintiri, nu obiecte, cautand evadarea intrun loc plin de energie..... distractia unui concert..
Ca nici intro alta zi, azi mi-au sarit in ochi multimea de adolescenti ce a invadat centrul orasului si mallul, cu veselia lor, sfidand orice umbra de teama. M-am gandit la parintii lor, cat de greu le e acum sa mai decida ceva, sa aleaga ceva..e o lume diferita, in care raportarea la cartile de parenting nu te ajuta. Pt ca acolo poate te invata cum sa ii fii adolescentului aproape, dar nu te invata cum sa traiesti cu frica..curajul lumii asteia.
Nu am stiut cum, sau daca sa ii spun Mogaldelului despre cele intamplate. A aflat singur, de la radio, m-a intrebat ce inseamna terorist. I-am spus ca sunt niste gunoaie, nu mai sunt oameni, care fac altora rau. De ce? cum sa ii spun sa inteleaga? Sunt de alta religie, ei cred in altceva si sunt turbati ca nu ii urmam, ca noi traim alta credinta. Ei nu cred in Doamne-Doamne? nu pui, ei nu cred si vor sa ii pedepseasca pe toti care cred in El.
Daca va vine vreo idee sa ziceti ceva de politic, climat economic sau razboi pt resurse...nu aici! pt ca indiferent cate justificari le-ai cauta, ceea ce au facut tine de constiinta de sine, in cazul lor..de lipsa ei. Nu spun ca sunt toti la fel, nu fac comparatii intre religii, insa tot ce nu e bazat pe iubire si iertare nu e religie, nu pt mine.


luni, 22 mai 2017

Symphony ......or Sing your heart out



🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵
Suntem diferiti, stransi in jurul unei masute joase, savurand arome diferite de cafea. Firi diferite, cu sentimente diferite, in momente diferite ale vietii, stransi totusi, in acest prezent, in jurul unei mese joase, din cafeneaua asta mereu galagioasa.
Imi privesc colegii, in iuresul lor bezmetic, roind in furnicarul asta de costume, laptopuri, cravate colorate, fuste creion si nude heels. Dupa cateva inghitituri de cafea o sa intru si eu in roiul asta aparente haotic. Dar pana atunci mai e, cateva inghitituri si cateva replici cu ''amici mei artisti''. Cred ca hipsterul ne-a botezat asa, si din prea multa lene...prea mult spleen, noi nu ne-am impotrivit.

Le povestesc scurt patania mea de azi dimineata cum un drum de 20 de minute s-a transformat intrunul de 2ore 45. Au patit-o si ei, asa ca stiu ce inseamna, ma bucur doar pt ca ma scutesc in a da prea multe detalii si in a retrai neputinta de a sta inchis intro masina, intro dimineata senina cu soare alb, in care drumul te cheama sa faci o evadere la ocean. 

Se vaita pe rand, de sef, colegi, taskuri impossible si termene stranse. Ma simt precum un master batran, secular de-a dreptul. Am trecut prin toate astea, cand eram de varsta lor, insa pe alte coordonate geografice. Si realizez ca locul geografic in care te aflii intrun anumit moment nu iti asigura bucuria, fericirea, implinirea, reusita..doar pt ca altora, aflati in alt moment al vietii lor, le iese asta. Zi-o pe aia cu ''pomul laudat'', sau pe aia cu ''nu-ti compara inceputul cu mijlocul altuia'', sunt valabile toate. Nu e o reteta universal valabila, fiecare are drumul sau, in ritmul sau, si fiecare tb sa treaca prin anumite lectii, ca sa se implineasca. Cei care isi masoara reusita in obiecte stralucitoare, etichete de fitza si obiecte wow, probabil nu or sa isi invete lectiile prea curand. Cei care din prea multa sensibilitate traiesc totul atat de intens. incat o povara de dimensiunea unei furnici ii doboara, isi vor invata lectiile intrun timp mult mai indelungat. 

Sunt sincera cu mine (ca nu stiu cum altfel)..in diferite unitati de masura am trait din toate cate un pic..sau mai mult. Mi-am julit si eu genunchii pana am invatat sa ma ridic, mi-am incovoiat si eu spatele pana am invatat ca anumite poveri nu sunt de purtat pe umeri, mi-au lucit si mie ochii in obiecte nefolositoare, dar care imi aduceau o bucurie sufletului, umpland metaforic niste goluri vechi.

Le zic doar ca tb sa aiba rabdare, si sa ia din asta doar ce e de invatat, ca daca or face asta candva or sa culeaga si laurii. Stiu ca urmeaza un ''ce stii tu''.....il simt din priviri, nici nu tb sa il rosteasca. Foolish pride.......sa crezi ca stii toata povestea celui din fatza ta...Nici nu incerc sa ii corectez. Peste cativa ani si cattiva bagaje de experiente, or sa fie si ei in postura masterului secular ce isi asculta colegii stransi in jurul unei mese joase dintro cafenea zgomotoasa.

Ajung acasa, ne cuibarim amantrei (Mogaldelul meu potriveste cuvinte) pe sofa, stau cu capul pe bratul Ubiului, pupand si mangaind spinarusa puiutului. Ne uitam la emisiunea lor preferata, miroase a lumanari parfumate, casa curata si soare alb. Si nu mai simt dorul ala catre ocean.