marți, 19 ianuarie 2021

Pretty much





 

Cand vrei

 

De la începutul anului facem iar școală acasă, în living room avem 3 birouri, fiecare cu device-ul lui. Ne împleticim unii în alții, alternam ședințele ca sa ne potrivim și cu școala și cu ședințele lui, și cu ale mele. A fost haos în primele zile, dar ne-am adaptat din mers. Cred ca am reușit asta pt ca am vrut, ar fi fost mult mai simplu sa zicem nu merge, nu se poate. Oricine poate renunta, însă ce lecție am mai fi învățat mogaldetul? Am căutat soluții sa meargă totul cu fun, și de unde în primele zile nu știam cum ne cheamă acum avem timp de prânzul împreună și de joaca în curte.

Seara tot device-uri, de data asta cele care ne conecteaza cu lumea, deschidem usa ..ecranul, către prieteni și familie. Alternam asta cu jocurile din cutii, pana când începe filmul de seara și popcornul cu unt. Și mă surprind picata în amintiri..am avut o copilărie fără device-uri, însă tot restul se potrivește pe tipar. E la fel, dar altfel. Construim amintiri pe același tipar, însă cu mijloace diferite. Și când mă gândesc așa, am toate motivele sa fac totul sa meargă. Pt ca vrem sa ii învățăm pe cei mici ca se poate, ca exista soluții. Oricine se poate lamenta și spune nu, însă ce lecție ar mai fi asta?