No room for lies

 

Inflatie

 Mi-e sete. Ma uit pe lista, recitesc ce am de luat si ma indrept direct spre raftul cu apa. Pun mana pe sticla, desfac capacul si beau cu nesat. E dulce cu gust de zapada, vine de sus, de pe creste si pt cateva secunde respir aer tare de munte. Pun restul in trolley, si merg mai departe. 

Iesim la cafea, cer un cortado. Ma intreaba daca sigur imi ajunge asa o cafea mica. Ii spun ca vreau si o sticla de apa, din cea de la munte. 

Sunday lunch, la restaurantul motat din oras. Comandam desert. Si ce vreti de baut? O apa, zic. Din cea de la munte. 

Se intoarce din vacanta, weekend in Portugalia. Framanta sticla de apa in palme - nici nu ghicesti cat am dat pe apa asta in avion, zici ca beau aur! 

Si imi aduc aminte o poveste: sticla de apa e aceeasi, pe raftul magazinului, dublu la pret in cafenea, cel putin triplu in restaurant, si de 5 ori mai mult in avion. Apa e aceeasi, nimic diferit la ea. Tu insa platesti pretul experientei in care bei sticla de apa.

===============

Graunte sclipitor, clar, limpede, stralucind in zeci de fatete. Cu maini tremurande inveleste globul sclipitor in bucata de catifea, indesandu-l apoi in cutie. Privind intruna peste umeri, pune cutia in seif, inchide usa, pune tabloul la loc si se aseaza din nou pe fotoliu. Mana uscata si tremurata se intinde peste pahar, il ridica la gura si cu un plescait lipicios bea scotchul. Draperiile grele acopera ferestrele largi adancind incaperea in intuneric. Batranul adoarme, cufundat in imensitatea tacuta a unei case goale.

Se iubesc nespus, atat de mult incat nu vad altceva in jur. Doar fericirea si bucuria si pofta si implinirea lor. Trec prin viata fara sa isi dea seama cand si cum. Dintro vacanta in alta, dintro petrecerea in alta. Chipuri se perinda pe langa ei, dar niciunul nu zaboveste prea lung. Ei doi plutesc pe nori, dansandu-si iubirea, in timp ce diamantul ii straluceste pe deget, ca un far… in lumea larga.

S-au oprit acolo, in mijlocul curtii parasite. Din resturi de lemne incropesc un foc, stau adunati langa flacara, impartind o coaja de paine uscata. Ii spune fetei o poveste, sa o linisteasca. Nu stiu unde or sa fie maine, sau ce va fi dupa. Razboiul i-a pus pe drumuri nestiute, neumblate. Au lasat casa in urma, luand doar ce au apucat, de pret, usor de carat in buzunare. Copila a adormit, o inveleste cu haina lui. Din buzunar iese un colt de material, scoate si restul si priveste la bucata cea sticloasa reflectand in multele fatete, flacarile focului, facut din resturi de lemne, in mijlocul unei curti straine, abandonate. 

================

Sunt doar lucruri, fara de valoare, oricat de mare le-ar fi pretul. Nu conteaza, nu valoreaza nimic fara mediul din jurul lor. Nu te sclavari lucrului, nu ii idoliza pe cei care le au. Nu te cantari in pretul lor. Ce ai cel mai de pret, nu e lasat in lucruri… Valoarea e doar in ceea ce cladesti in jurul tau, in iubirea si afectiunea ce o simti, ce o primesti. Nu te lasa atras ca molia de lumina, nu cauta straluciri in lucruri, oricat ar zice lumea ca aceea e implinirea si realizarea. Nu au inteles nimic. Intoarce-le spatele si lasa-i sa se creada mai presus de orice. De la inaltimea lucrurilor or sa si cada. Lasa-i sa se imbete in nebunia lor, crezand ca luxul din jur e #blessed. Lasa-i sa cada, nu te abate din calea ta. Fii insa loial sufletului tau. 

Adulti repetenti

 

Auzite

• E capoasa, stie ce vrea si ce nu vrea, e bataioasa, isi apara principiile si valorile, stiind-o asa ma simt in siguranta, nu am o nevasta, ci un partener. Asta nu inseamna ca totul e usor, evident sunt si incranceneri nascute din caposenia asta, insa chiar si in momentele acelea sunt mandru de ea, pt ca o vad cat e de puternica.
• Nu, eu nu imi ajut nevasta la curatenie. Eu fac ce e in dreptul meu, nu e un ajutor fata de ea, ci parte din responsabilitatea mea pt familie. 
• Construieste-ti viata astfel invat vacanta nu e o evadare, ci o continuare a vietii de zi cu zi. 
• Nu incerca sa faci totul doar tu, ingaduie si celorlati sa isi foloseasca calitatile si experienta dobandita, invata-te sa lucrezi cu oamenii, nu doar pt ei.
• Fii chibzuit, cumpara doar ce-ti tb, uita-te bine la ce alegi, insa daca azi vrei sa uiti de toate si vrei sa te rasfati, fa-o, fara regret. 
• Mentine-ti casa atat de curata incat sa te simti bine, insa nu-ti tine familia prizoniera de dragul esteticului. 
• Calatoreste sa descoperi lumea, nu ca sa faci poze demne de instagram. 
• Nu te grabi sa judeci tot ce vezi sau tot ce auzi. E foarte posibil sa stii mai putin decat ce stiu cei implicati. 
• Foloseste “lasa” doar atunci cand lasi ceva in urma, cand lasi ceva deoparte. In rest scoate-l din vocabular. Nu esti in masura sa “lasi” pe cineva sa faca ceva, sa spuna ceva, sa incerce ceva. Nu te-a pus nimeni sa fii in control asupra altei persoane. 
• Dumnezeu e bun si iertator dar asta nu inseamna ca poti sa treci cu usurinta peste propriile greseli, nu obliga pe nimeni sa te ierte neconditionat pt ca asa e crestineste, ci foloseste greselile in a-ti corecta sufletul. Asuma-ti-le, recunoaste-le, indreapta-le. Nu e nimeni dator sa ti le repare. 
• Nu privi cu un ochi critic alegerile altcuiva, nu aveti de urmat acelasi drum in viata.
• Stai aproape de oamenii lumina, cei care te iubesc si ocrotesc, nu abuza de bunatatea lor. 
• Fii tu pt ceilalti omul cu care ai vrea sa traiesti, dar nu te arde doar ca sa le tii altora cald. 
• Zambeste.

 

Lipiceli

 Moi si pufoase, dulci, degete lipicioase cu glazura si scortisoara se lupta se desfaca bucatile rotunde. Povesti de peste zi, cu ce a fost mai important. Ascult cu nesat si curioasa vreau si mai multe detalii. Ascult. Povestile sunt intrerupte cu momente de pauza. Servetelele trec printr-un maraton de smuceli, doar doar se curata dulceata de pe maini. Povestile se reiau, unii peste altii, se intrerup si rad zgomotos. Ce idee buna au avut sa schimbe scaunele din cafenea, acum poti sa stai bine cufundat in pufosenie. Ochii imi cad pe peretele mare de geam, ploua, cu rafale. Noroc ca am parcat aproape, imi zic. Usa de geam se inchide si se deschide des. Cu fiecare noi pasi ce intra in cafenea vine si un dram de aer cu ploaie. Si iese aroma perfecta. Intind mana catre rotocoala dulce, lipicioasa, pudrata bine cu scortisoara. Miroase perfect, arata perfect. Si incep sa le povestesc despre minunea ce vine din bucuriile mici.