In cele din urma

Cand eram mica, mama avea obiceiul de a ne citi povesti. Nu le inventa, nu povestea din amintiri, ci le citea. De regula seara, inainte de culcare. Nu adormeam imediat ci ma gandeam la cele citite. Cum ar fi fosta daca finalul era altfel, ce va urma dupa "si au trait fericiti pana la adanci batranete".
Era insa foarte clar ca nu-mi placeau povestile cu printi-printese-castele-aventuri aventuroase pt castigarea mainii nepretuitei printese. Pt ca mi se pareau niste prostii, cum poate sa-l iubeasca printesa si-n acelasi timp sa-l trimita la capatul pamantului doar ca sa-i dovedasca ei nu stiu ce!
Imi placeau povestile cu................pitici! sau orice creaturi mici intr-o lume mica, indeajuns cat sa-ti incapa intr-un sertar, indeajuns cat sa-i ocrotesti acoperindu-i cu o palma! ( esti libera sa zici ca sunt inferioara pt ca iubeam universurile mici, I don't give a f_ck). Pt ca mereu erau continuari in mintea mea, si schimbari de finaluri daca nu-mi placeau! si atunci, in mintea mea, povestea continua cu acele universuri mici, ce puteau fi usor ocrotite!
Si-mi amintesc ca aveam o carte de colorat preferata, cu un gradinar pitic, harnic nevoie mare, ce-si ingrijea gradina si o uda si-si facea singur painea din nu stiu ce seminte si apoi mergea si lucra in mina si era imbracat intr-o salopeta cu un petic mare in genunchi si avea o palarie de paie rablagita rau. Ma chinuiam sa schimb peticul si sa repar palaria colorandu-le altfel fata de conturul impus.
Si mai apoi, dupa ce-mi citeam singura povestile, aveam o carte preferata, cu un roi de albine ce-si duceau viata intr-un stup bine organizat, in care trantorii erau tolerati daca nu erau extraordinar de lenesi si egoisti. In caz contrar erau aruncati din stup de albinele harnice, sa fie invatatura de minte pt puturosi! Dupa ce s-a terminat cartea imi imaginam cum povestea merge mai departe.
Si tot asa, pana cand, intr-o vacanta de iarna m-am apucat sa-mi fac eu o carte de povesti ilustrata, cu o familie de furnici ce locuiau alaturi de alte familii intr-un cartier de ciuperci. Si aveau ciupercile frumos aranjate, colorate, cu podele, si soba, si fotoliu, si pat moale si confortabil, si scoala era haioasa, si parcul de joaca avea de toate, si....greierele puturos nu fusese alungat de furnica, ci adapostit in ciuperca ei peste iarna! Greierele isi invatase lectia si acum o ajuta pe furnica, ii curata acoperisul ciupercii de zapada, ii taia lemne, etc. In primavara greierele avea ciuperca lui si se vizita cu furnica ce ii salvase viata!
Acestea-s doar cateva exemple!
Problema a fost cand am inceput scoala si trebuia sa facem rezumatul lectiei! schimbam finalurile pe banda! o disperam pe profa de romana! :) Trebuia sa facem rezumatul pt "Puiul" de I.A.Bratescu-Voinesti! introducerea a fost ok, cuprinsul la fel, dar la final......profa se dadea cu capul de catedra! pt ca puiul a fost doar ranit in aripa, luat de vanator acasa, oblojit la rana, invatat sa zboare, invatat "cu frumosul" sa deosebeasca binele de rau, si apoi, cand s-a intors familia lui acasa puiul s-a reunit minunat cu mama si fratii lui! Ceilalti colegi erau in extaz, profa desfigurata! M-a luat deoparte in pauza si mi-a explicat ca in viata nu sunt toate asa frumoase, ca exista si lucruri rele, si ca trebuie sa invatam ceva din ele, trebuie sa intelegem ca exista consecinte ale faptelor daca nu-i ascultam pe parinti, daca suntem naivi si vedem doar partea frumoasa in toate!
Muuuult timp nu am fost de acord cu profa, chiar daca nu am mai schimbat finalul povestilor.
Acum, dupa atatea traite.....nu mai schimb finalurile, le iau asa cum sunt. Am invatat ca e nevoie de DEZnadejde pt a trai din nou cu nadejde, am invatat ca e nevoie de DEZamagiri pt a ne vindeca de amagiri, e nevoie de MINCIUNA pt a descoperi un ADEVAR ascuns intr-un NOIAN IMBARLIGAT DE MINCIUNI. Pt ca de cele mai multe ori cui pe cui se scoate! Am inteles ca tb sa ai rabdare mai multa decat ai fi dispus sa ai, am invatat ca oricat ti-ai dori sa uiti de anumiti oameni trebuie sa mai stai totusi pe langa ei, pt a-i salva de ei insisi, ca trebuie sa ii ajuti chiar daca apoi, odata salvati o sa faca din nou ce stiu ei mai bine, am invatat ca o vorba porcaita de un om imatur te ridica mai mult in ochii altora mai buni si mai maturi!
Am invatat ca nu e totul doar alb, sau doar negru, ci e vorba de sute de tonuri de gri! Depinde de capacitatea vizuala a fiecaruia sa desluseasca toate tonurile, fineturile si subtilitatile vietii! si cei care nu inteleg, NICI ACUM.....asta e, un final ce nu vreau sa-l mai infrumusetez! RAMAI ASA!