The Lake

Langa cladirea principala se afla un lac cu nuferi. Cladirea e una normala, de office, cu multa sticla, birourile sunt mari, aerisite, luminoase. Totul e cool si brand new, oamenii sunt dinamici, si tb sa recunosc ca tinutele office dau o senzatie de everything in the right place. Evadez uneori in timpul pranzului sa explorez imprejurimile. Am dat peste un lac mic, cu nuferi albi, arata deosebit. O sa ma credeti pe cuvant pt ca nu am voie sa fac poze. Pe marginile verzi ale lacului sunt bancute, insa majoritatea alegem sa stam direct pe iarba. Sunt minutele in care nu mai fac nici un efort, nu mai urmaresc firul nici unui gand. Respir doar si privesc oglindirea cerului in apa lacului.
Pestii koi sunt singurii care tulbura lacul, mari si grasi isi fac loc printre nuferi, se strecoara uneori usor unii printre altii, alteori am impresia ca isi dau si cateva coate ca sa ajunga cat mai aproape de mal.
Sunt sigura ca toti le stiti legenda, asa ca nu insist. M-am trezit saptamana trecuta ca, urmarindu-le drumul, imi fuge gandul la..drumul meu. Nu stiu daca am ajuns deja la Poarta Dragonului, insa stiu ca tot urcusul a fost asa cum trebuie, in timpul Lui insa. Si acum spun ca a fost asa cum trebuie, cand trebuie. Ca totul a fost spre binele meu, o pregatire pt culesul roadelor. Dar stiu ca nu pot sta locului, ca o sa urc raul pana la transformarea perfecta. Stiu ca o sa ma poarte El atunci cand eu o sa bajbai, si lucrul asta e plasa mea de siguranta. Imi place lacul asta.