Mici diferente

In Anglia se aplauda atunci cand nu ajung cuvintele. In fiecare joi, de la 8 la 8:03 e corul tigailor si al uralelor. Si al vecinilor sa se salute din fata caselor. Salutul asta zgomotos e pt cei care muncesc pt noi, tot restul. Si un simplu gest uneste lumea. E incredibil. Poate si eliberarea aia ce-o simti bubuind tigaia, poate si vazand ca in acele 3 minute toata lumea apreciaza.
Iti spun, partea asta cu apreciatul nu e usoara, nu o poate face oricine.

70% din colegii mei sunt in somaj, si pt o firma cu peste 40.000 de angajati, asta e enorm. Sunt oameni care din toata activitatea si dinamismul lor, stau acasa. Cativa se bucura de pauza, insa cei mai multi se bucura cand aud ca intru in sedinte ''woow, ce as face si eu din-astea''. Ii cred, nici in weekend nu pot sa stau fara sa nu imi arunc un ochi pe net, sa vad ce mai face competitia..

Alimentele la noi au fost si inca sunt o problema. Lipsesc. Si cand nu lipsesc le cumparam cu ratia.
Am mancat prima salata dupa 5 saptamani de lockdown. Ouale le tine pt junior, pt ca puteam cumpara doar 12 oua pe saptamana. Faina nici acum nu e la raft. A aparut insa hartia igienica. Apa e inca pe ratie, la fel si biscuit pt ceai :)

Si acum ultima piesa de puzzle: e cumva obicei ca pe timpul weekendului familiile sa mearga la fermele din tinut. Copiii alearga pe dealuri, stam in aer curat, socializam, hranim animale, mancam ca la ferma si plecam cu punga de cumparaturi, provizii pt macar jumate de saptamana. In lockdown, fermele inchise vizitatorilor. Au avut toti de suferit, financiar vorbind, pt ca nu mai aveau clienti. Au aparut in ziare cum fermierii arunca ouale, ca se strica, la fel si laptele. Pt ca fabricutele mici care le prelucrau sunt inchise si ele. Revolta, neputinta. Noi nu avem mancare, si ei nu pot sa o foloseasca.

Si acum minunea: cativa din colegii mei, cei din somaj, s-au mobilizat. Au contactat fermele, le-au spus planul lor, cei cu fermele au contactat macelariile, brutariile si s-a pornit mecanismul.
Practic toate fermele si-au vandut produsele online, insa fara competitie. Toate prezinta aceleasi produse , de fapt sunt pachete in care poti sa cumperi de exemplu paine, oua, lapte unt. Si apoi pachete diverse combinatii, cu carnuri de pui, porc si vita. La acele pachete contribuie toate fermele, macelariile, brutariile, cu tot ce au. Colegii mei, aflati in somaj, livreaza pachetele in tot tinutul folosing masinile frigorifice ale fermelor. Au mediatizat asa cu noi, si noi am zis mai departe. Si lumea cumpara de la ferme, pt ca stim ca ajutam familiile din spatele fermelor. Ii ajutam pe cei care, dupa lockdown, or sa aiba grija de weekendurile noastre.

Mama imi spune, cu ochii in lacrimi, de batranii de la tara care ajung sa-si omoare vitele pt ca nu au cu ce sa le hraneasca si nu cumpara nimeni laptele. Nu stiu daca sunt stiri cu ''senzational'' sau sunt adevarate.
Daca sunt adevarate e nasol, si nu pt ca oamenii renunta la micul castig, ci pt ca din atatea capete luminate cu acces la internet si informatie, nu se gaseste unul sa faca ceva, asa cum au facut cei trei colegi de-ai mei. Pt ca tot erau in somaj. Si pt ca voiau sa contribuie, sa cladeasca.