sâmbătă, 7 decembrie 2019

Traditii

-Si ce faceti mai incolo?
-Il asteptam pe Mos Nicolae sa......
-Prostii, obiceiuri si traditii inventate de oameni. Si ii prostim pe copii mai departe, cu traditii inventate si le zicem religie.
(Imi suiera deja urechile mai ceva ca oala sub presiune).
-Auzi, tu stii sa faci diferenta intre un crez si o traditie/obicei? Eu nu sarbatoresc cadourile in ziua de Mos Nicolae, ci pe Sf. Nicolae care daruieste si ajuta, si prin cadourile venite de Mos ii invatam pe copii bucuria daruirii.
-Pai si sfintii ce sunt? Niste traditii din neam in neam!
(Deja imi vine sa ma rasucesc pe calcaie, discutia asta e ca ziua cartitei,cu cei care cred ca sfintii sunt idoli falsi si implicit semn de necredinta. Been here before, chiar cu acelasi interlocutor.)
- Poate asta ai inteles tu cand ai fost crescut cu traditii si obiceiuri, cand Craciunul reprezenta "porcu in piftie si sarmaua in oala si cozonacu rumenit" si "toate cele necesare Craciunului". Dar pt altii Craciunul e Nasterea Domnului. Nu tin minte vreun obicei la sarbatoarea vreunui sfant, pt ca niciodata ai mei nu m-au batut la cap cu ele, insa mi-au spus de viata sfintilor si de minunile lor.
-Nu cred in sfinti, au fost niste oameni care au ascultat de Dumnezeu.
-Auzi, tu asculti de El?
-Daaaa!
-Si....faci minuni? Daruiesti, vindeci, faci minuni?
-Nu!
-Deci esti om, nu un sfant! Om esti tu, care asculti cum asculti cu limitele tale, insa nu esti sfant. Daca Dumnezeu le da sfintilor har, de ce se ingramadesc oamenii sa ii spoiasca?
-Treaba ta, crezi ce vrei, da eu nu cred in obiceiuri.
(Mna, acuzam dar nu ascultam -nimic nou)
- Nici eu, zic. Cred in Dumnezeu si in sfinti pt ca sunt lucrarea Lui. Tu crezi ce vrei. Sunt sute de poteci care te urca in varful muntelui. Nebunul e cel care alearga la baza muntelui zicandu-le tuturor cum ca drumul lor nu e bun.

Un pic mai tarziu, in magazin. Noi la vanatul de vineri seara - popcorn si bere, el - sa cumpere ceva dulciuri ca "toti copiii tb sa primeasca ceva de mos".

Concluzii: nu puneti bucatele deasupra sarbatorii, Craciunul nu e in piftie, urcati muntele pe ce cale vreti, insa respectati fara ipocrizie crezul celuilalt.

duminică, 1 decembrie 2019

La mulți ani România!

Noi schimbam țara din afara ca lumea sa nu ne mai huleasca numele, dar voi schimbați-o dinăuntru si împreuna  o sa arătam lumii ca suntem harnici, deștepți si cinstiti!

vineri, 29 noiembrie 2019

Frenchie

Imi arata unde or sa petreaca sarbatorile. Au decis sa se adune toti dar pt ca nu e casa atat de mare si-au inchiriat o casa intrun satuc de pe coasta. Or sa iasa la cumparaturi in satul mic si or sa gateasca toti in casa mare in timp ce nepotii or sa se alerge prin curte.
Se apropie decembrie cu pasi repezi de zapada si aroma de scortisoara.

marți, 26 noiembrie 2019

Prin ochii mei

-Pffff e atat de veche, am crescut cu bucataria asta. Aceleasi rafturi ca bunica. Si dulapul asta..cine mai tine vitrina in bucatarie?!
Se invarte in fata blatului aranjand ceva pe farfurie. Muta prosopul dintro parte in alta, si danseaza pe varfuri pe gresia veche.
Ne asezam la masa veche, cu scaunele noi si moderne. Vrea sa schimbe totul, sa faca simplu si stralucitor. Si ma intreb cum sa-i spun ca din toata casa, asta e locul meu preferat!

duminică, 24 noiembrie 2019

Diferit

Nimic nu-i nou, doar vopseaua lucioasa care acopera vechiul. Dar miroase a cald, a lumina aurie de dimineata, a paine cu unt si miere si lapte cald.
Mijesc ochii si privesc peste cana calda cu lapte, si inteleg brusc de ce exista canile astea mari: sa-ti incalzesti mainile!
Ne aduce micul dejun si ii zambesc un multumesc. Suflu in bucla si sorb din cana. Painea e de casa, din brutaria lor. Si sala asta e bucata din bucataria veche -casa e transformata in local, mic, intim, primitor.

Nu intelegeam de ce ar iesi cineva sa manance o paine cu ceai intrun local, trezindu-se imbracandu-se conducand masina cateva strazi pt ceva ce poti sa-ti faci singur acasa inca in pijamale.

In cana asta de lapte am inteles de ce: pt momentul, lumina, aerul si gustul asta. Pt simtirea asta.

Nu-ti fa toate zilele la fel. Acorda-ti bucuria de a trai ceva diferit.

sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Auriu


Dulce

Am faina si pe varful nasului.
A ajuns si pe geam! Nu stiu cum.
Calc pe cipsuri de ciocolata, si de undeva tot iese zahar.
Am parul ravasit, si sosetele rasfirate. Dar miroase a biscuiti calzi.
Si eu simt cea mai relaxanta, nepasatoare dimineata.

vineri, 22 noiembrie 2019

Frame it

Caut locuri tablou.
Nu vederi standard de genul celor vândute la ieșirea dintr-un muzeu, sau vândute la rotisor pe faleza, sau într-un magazin cu prostioare reprezentative unui oraș.
Caut locuri care respira, in care timpul e un cerc -trecut, prezent, viitor cuprins intrun singur loc.
Locuri in care aerul vibreaza atat de puternic incat simti ca poti sa-l atingi.
Locuri ce-ti dau insemnatate pt ca te fac sa simti esenta dupa ce ai dezbracat invelisul efemerului.
Caut locuri cu emotii.

Nu o sa ma gasesti niciodata intrun loc cu blocuri de sticla si otel rece. Nu-ti vezi cerul de acolo.

duminică, 17 noiembrie 2019

Gânduri fara noima

Biroul meu a ajuns mama-nava. Depozitez lucruri pe el, pe care apoi le iau in ședințe. Creioanele colorate si caietele de schite, laptop, mouse, cablaraie. Doua monitoare mari. Câteva lucruri personale, pe care mereu le uit. Lichizii 😝 nu banii ci băuturile - ape, energizantul si cola clasic. Vin la pachet cu zilele in care am ședințe 7 ore din 9. Decor de haos.
Cu toate astea daca lipsește ceva din haosul ăla, simt. La toate ma adaptez ușor, însă nu si daca lipsește.......telefonul. L-am uitat intr-o zi acasa, pe drum simțeam ca lipsește ceva, apropiindu-ma de clădire făceam in mers recensământul hainelor de pe mine, sa fiu sigura ca măcar m/am îmbrăcat cu toate! Simțeam ca umblu Desculță, in șosete, fara ghete. Simțeam ca sunt in cămașă, fara geaca pe mine. Dar nu, le aveam pe toate, chiar si fular. Senzația de goliciune însă nu dispărea.
Ajung la birou, in haosul meu de piese, desenaturi si băuturi. Si văd ce lipsește! TE LE FO NUL!!!
Toată ziua de munca fara el.... parca lipsea o piesa din mecanism, parca umbli pe ghicite pe un drum nou nebătut!
Si ma gândesc la toată puterea ce am ajuns sa i-o acordam acestui obiect, cat de dependenți am ajuns de el! Si ma gândesc ca acum 15 ani viata mergea fara el! Funcționam existam fara el!
Am putea trai fara? Mmmnnu, nu cred. La munca imi tb clar, in Weekend as rezolva-o cu un aparat foto dar vorbitul? Asta cum ?
Intr-o epoca a comunicării fiecare întâlnire contează! Citesc asta pe un monitor.. intr-o epoca a comunicării! Si imi pică  fisa! Nu telefonul in sine e cel fara de care nu mai putem ci accesul către comunicare pe care acesta ni-l da! Trăim intr-o lume interconectata si suntem parte din ea si cred ca tb sa fie asa. Limitele ce tb sa ni le impunem sint însă pt timpul alocat telefonului cand viata se întâmpla in jur. Mame in parc pe telefon in timp ce copiii se joaca in fata lor. El si ea la telefoane in timp ce farfuriile le stau in fata , nevăzându nici decorul din jurul lor....
Da-i prioritate inimii! Si comunica ce trăiești in ea.

vineri, 1 noiembrie 2019

Friday


Bitter

Drept judecatorii.
Cei care stiu totul doar citind un rand scos din context.
Cei care te cunosc cel mai bine doar pt ca te-au vazut de cateva ori.
Cei care stiu cel mai bine ce gandesti doar pt ca ai facut o grimasa candva.
Cei care stiu ce meriti si cand.
Cei care stiu ce vrei si de ce vrei.
Cei care stiu ce simti chiar daca nu ti-au purtat pantofii nici o clipa.
E plina lumea de ei.