In Ajun

Ziua de Ajun. In copilarie o ajunam, faceam treaba cot la cot cu mama si spre seara mancam cartofi prajiti. Casa mirosea a perdele spalate si covoare frecate cu otet, tamplaria era alb-lucioasa, iar din bucatarie mirosea a sarmale, cozonac si friptura. Mama clincaia castroanele cu tot felul de aperitive, iar noi doua stateam in sfarsit la tv cu cartofii prajiti in fata uitandu-ne la un film.
Nu stiu cum se facea dar Mosul venea la noi tarziu in noaptea de Ajun. Tata zicea ca stam aproape de munte si coboara la noi mai intai. Perfect logic mi se parea. Dupa o zi de munca cum nu munceam tot anul, era ceva magic sa gasim cadourile sub brad.
Nu-mi amintesc ce primeam, dar erau multe pachete. Papusile si jucariile s-au transformat in parfumuri si bijuterii si ma uimeam mereu cum de stia Mosul exact ce-mi trebuia!

Mi se parea magic un lucru, si gandul asta il aveam de cand eram copil: cat de mult ne iubeste Dumnezeu daca de ziua lui Iisus primim noi cadouri si lumea straluceste in frumos!

Urarile de bine si de fericire ar tb pretuite mai mult decat bunastarea de pe masa, implinirea inimii ar tb pretuita mai mult decat cutiile lucioase de sub brad, pacea dintre noi ar tb pretuita mai mult decat ciocnitul paharelor. Pt ca in primul rand sarbatorim speranta ce a venit odata cu nasterea Domnului.
Sa aveti cu totii un Craciun magic de frumos, incarcat in iubire si pretuire! Restul e doar decor