vineri, 4 decembrie 2009

Ipotetic vorbind!!!

Relatie..doua suflete se hotarasc ca nu mai pot unul fara altul, aleg sa urmeze Drumul impreuna..Stiti povestea! bucuriile se impart la doi dar se si dubleaza in acelasi timp, problemele se impart la doi, dar se si dubleaza in acelasi timp! Cele doua suflete de la inceput nu mai sunt intrutotul aceleasi, firesc zic eu! pt ca fiecare se transforma! pe langa experientele singulare, de zi cu zi, exista si "intamplarile in doi"! aflii ca celuilalt ii place o muzica, un film sau o carte(..etc) si incerci si tu..pt ca trebuie sa fie in doi! si vezi ca ti se deschide un alt univers in fata, devii pasionat de noul gen, asimilezi trairi si cunostinte, te reinventezi sau te descoperi(dupa caz..)si te trezesti, gata, schimbat! putin cate putin, zi de zi! Biiiine, am dat exemplul acesta banal..carte, film..Da' sunt celalalte, cele serioase, care te schimba dramatic(as fi zis "rau de tot", dar nu se cade!), treci ca omul prin punctele de cotitura si descoperi in tine ambitii de leoaica/leu ce-si apara puiul..teritoriul..Patanii ce te maturizeaza! si te trezesti dupa cativa ani ca nu mai esti acelasi!! Norocosii sunt cei care s-au schimbat in bine, cei care au evoluat! Ei sunt fluturasii!!!
Apoi mai sunt cei care sunt nauci! s-au schimbat, nu si-au dat seama de asta, sunt ca plastilina in mainile celuilalt, nu mai au dorinte proprii, nu mai au curajul, nu mai au coloana! ei sunt doar prestatorii care executa, nu pt c-ar fi prosti sau imaturi, ci pt ca in felul lor vor sa-i faca pe ceilalti fericiti, sau vor sa evite certurile si aleg calea supusa ca sa aiba ceva al lor..Evident devin nefericiti, frustrati dar fara curajul de a se exprima..ei sunt copia goala a celuilalt! si celalalt incepe sa-l urasca pe "umil", pt ca n-are caracter, pt ca nu te poti bizui pe el, pt ca nu are initiativa, pt ca asteapta ordine..Dominatorul are destule motive sa-l dispretuiasca pe celalalt, daca vrea! si uite asa dai de situatia in care schimbarea initiala a fost bine intentionata, dar s-a trasnformat pe drum in ceva dureros! Umilul incearca zi de zi sa fie prezent cand i se cere, alearga, se chinuie..
Aaaa. mai exista si situatia in care unul se chinuie sa-l indrepte pe celalalt, sa se schimbe nu pt binele celui din exterior, ci pt binele impricinatului! dar acesta este prea incapatanat sau poate tine prea mult la felul lui stramb de a fi si atunci nu accepta si nu invata nimic! pierdere clara de timp! nici nu irosesc cuvinte pt cazul acesta! e de la sine inteles ca te rupi de talan!!!
De unde stii cat sa cedezi, de unde stii cat sa te incapatanezi si sa spui nu? De unde stii cat sa ceri?..raspunsul "iti dai seama pe parcurs" nu este unul bun! pt ca nu-ti dai seama! trece timpul si te trezesti deodata in alta parte!putin cate putin accepti lucruri pe care altfel nu le-ai accepta! putin cate putin ii ceri celuilalt mai mult si tot te simti neimplinit, ceva lipseste si vrei sa umpli golul cerand iar ceva!
Deeeci? cum faci??..
(P.S De ce naiba ascult eu muzica pe youtube si trebuie la fiecare 4min sa selectez o noua melodie, cand pot sa ascult direct tot albumul de pe laptop??!..Ceeee?? am avut o zi epuizanta azi! ;) )
Cred ca trebuie sa te uiti bine la celalalt de langa tine! ai ce invata de la el/ea? ai pe cine iubi? il/o respecti? il/o crezi mai bun/a decat altii? fiti sinceri! atunci ramaneti si invatati, transformati-va, infloriti! Iar voi, cei care dominati, ganditi-va ca voi sunteti cei care trebuie sa ocroteasca, nu fiti cei mai mari calai ai celor care va iubesc! precis aveti pe cine uri, undeva, in alta parte! urati acolo! si lasati-i pe ceilalti sa respire!..
M-am gandit zilele acestea la multe..maruntisuri! e foarte ciudat ca atunci cand stai retras, te desprinzi putin de "rutina", observi lucruri care ti-au scapat! uite-asa am inceput sa ma gandesc la..
Dupa cateva incercari esuate..cum altfel?!, am ajuns sa dau de un coltisor de paradis! in care iubesc si sunt alintata, ma inalt, infloresc si visez! ma transform zilnic, constient, in ceva cu care ma mandresc! evident ca am si eu visuri, dorinte pe care le vreau realitate, dar atata vreme cat exista echilibru, atata vreme cat simt fericirea cu fiecare celula, stiu ca sunt pe drumul bun! si vreau in fiecare zi sa fim si mai fericiti! maine mai mult ca azi! :)..L-am speriat mai demult pe Vlad spunandu-i ca azi il iubesc mai putin ca maine! :))) eeeeh..nu a fost cea mai fericita exprimare, dar ideea era ca iubirea mea creste exponential! ok? :)) just for you to know!!! ;p

Un comentariu:

  1. Da... niciodată nu știi exact când să cedezi, până unde să mergi astfel încât să fie bine, dar să îți păstrezi și tu sufletul cu demnitatea sa... Mai studiez, mai studiez... :)

    RăspundețiȘtergere