vineri, 26 mai 2017

Aceiasi

-Nu putem sa ne inchidem in propria inchisoare
-Ba da, si inca cum! Nu-mi tb nimic, si daca chiar e...comand totul online, lucram de acasa, facem sedinte la telefon
-Tb sa treci peste teama, politia, militari sunt peste tot, elicoptere sus..
-Nu ies
-Nici la mall? Nici in parc? Si mogaldeata?
-Nu, nu iesim
-Ask italian?
(Maaaan asta-i lovitura sub centura! In ce hal sfaraie acolo crevetii in unt si usturoi!)
-Si road trip? Si little cottage?
-.......... Ii urasc, nu ar tb, dar ii urasc. M-au facut sa simt teama
-Asta si vor
-Stii cati colegi zic ca mine?
-Stiu, si eu aud asta.

Miercuri plangem toti, murmurand Oasis. Toata suflarea aia de oameni, simt toti la fel. Pt ca noi suntem oameni.

Iesim in centru, in mall. Suntem multi, imbracati colorat, cu fruntile ridicate. Straini intre noi, ne zambim. E lumea mai draguta ca de obicei, love e cuvantul de ordine cand intri intrun magazin, cand cumperi ceva, cand te ciocnesti de cineva.

Ce s-a schimbat? Mai nimic, fricile is tot acolo, tinute in frau. Pt ca
Tb sa fim un exemplu, sa le aratam copiilor ca nu ne temem.
Pt ca, in the end, love is bigger than hate.  

miercuri, 24 mai 2017

In His name

Am vrut sa scriu despre Manchester. Despre cum marsavia acelor animale ne solicita toleranta, acceptarea, curajul, nesabuinta aceea fabuloasa care ne indeamna sa colectam amintiri, nu obiecte, cautand evadarea intrun loc plin de energie..... distractia unui concert..
Ca nici intro alta zi, azi mi-au sarit in ochi multimea de adolescenti ce a invadat centrul orasului si mallul, cu veselia lor, sfidand orice umbra de teama. M-am gandit la parintii lor, cat de greu le e acum sa mai decida ceva, sa aleaga ceva..e o lume diferita, in care raportarea la cartile de parenting nu te ajuta. Pt ca acolo poate te invata cum sa ii fii adolescentului aproape, dar nu te invata cum sa traiesti cu frica..curajul lumii asteia.
Nu am stiut cum, sau daca sa ii spun Mogaldelului despre cele intamplate. A aflat singur, de la radio, m-a intrebat ce inseamna terorist. I-am spus ca sunt niste gunoaie, nu mai sunt oameni, care fac altora rau. De ce? cum sa ii spun sa inteleaga? Sunt de alta religie, ei cred in altceva si sunt turbati ca nu ii urmam, ca noi traim alta credinta. Ei nu cred in Doamne-Doamne? nu pui, ei nu cred si vor sa ii pedepseasca pe toti care cred in El.
Daca va vine vreo idee sa ziceti ceva de politic, climat economic sau razboi pt resurse...nu aici! pt ca indiferent cate justificari le-ai cauta, ceea ce au facut tine de constiinta de sine, in cazul lor..de lipsa ei. Nu spun ca sunt toti la fel, nu fac comparatii intre religii, insa tot ce nu e bazat pe iubire si iertare nu e religie, nu pt mine.


luni, 22 mai 2017

Symphony ......or Sing your heart out



🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵🎵
Suntem diferiti, stransi in jurul unei masute joase, savurand arome diferite de cafea. Firi diferite, cu sentimente diferite, in momente diferite ale vietii, stransi totusi, in acest prezent, in jurul unei mese joase, din cafeneaua asta mereu galagioasa.
Imi privesc colegii, in iuresul lor bezmetic, roind in furnicarul asta de costume, laptopuri, cravate colorate, fuste creion si nude heels. Dupa cateva inghitituri de cafea o sa intru si eu in roiul asta aparente haotic. Dar pana atunci mai e, cateva inghitituri si cateva replici cu ''amici mei artisti''. Cred ca hipsterul ne-a botezat asa, si din prea multa lene...prea mult spleen, noi nu ne-am impotrivit.

Le povestesc scurt patania mea de azi dimineata cum un drum de 20 de minute s-a transformat intrunul de 2ore 45. Au patit-o si ei, asa ca stiu ce inseamna, ma bucur doar pt ca ma scutesc in a da prea multe detalii si in a retrai neputinta de a sta inchis intro masina, intro dimineata senina cu soare alb, in care drumul te cheama sa faci o evadere la ocean. 

Se vaita pe rand, de sef, colegi, taskuri impossible si termene stranse. Ma simt precum un master batran, secular de-a dreptul. Am trecut prin toate astea, cand eram de varsta lor, insa pe alte coordonate geografice. Si realizez ca locul geografic in care te aflii intrun anumit moment nu iti asigura bucuria, fericirea, implinirea, reusita..doar pt ca altora, aflati in alt moment al vietii lor, le iese asta. Zi-o pe aia cu ''pomul laudat'', sau pe aia cu ''nu-ti compara inceputul cu mijlocul altuia'', sunt valabile toate. Nu e o reteta universal valabila, fiecare are drumul sau, in ritmul sau, si fiecare tb sa treaca prin anumite lectii, ca sa se implineasca. Cei care isi masoara reusita in obiecte stralucitoare, etichete de fitza si obiecte wow, probabil nu or sa isi invete lectiile prea curand. Cei care din prea multa sensibilitate traiesc totul atat de intens. incat o povara de dimensiunea unei furnici ii doboara, isi vor invata lectiile intrun timp mult mai indelungat. 

Sunt sincera cu mine (ca nu stiu cum altfel)..in diferite unitati de masura am trait din toate cate un pic..sau mai mult. Mi-am julit si eu genunchii pana am invatat sa ma ridic, mi-am incovoiat si eu spatele pana am invatat ca anumite poveri nu sunt de purtat pe umeri, mi-au lucit si mie ochii in obiecte nefolositoare, dar care imi aduceau o bucurie sufletului, umpland metaforic niste goluri vechi.

Le zic doar ca tb sa aiba rabdare, si sa ia din asta doar ce e de invatat, ca daca or face asta candva or sa culeaga si laurii. Stiu ca urmeaza un ''ce stii tu''.....il simt din priviri, nici nu tb sa il rosteasca. Foolish pride.......sa crezi ca stii toata povestea celui din fatza ta...Nici nu incerc sa ii corectez. Peste cativa ani si cattiva bagaje de experiente, or sa fie si ei in postura masterului secular ce isi asculta colegii stransi in jurul unei mese joase dintro cafenea zgomotoasa.

Ajung acasa, ne cuibarim amantrei (Mogaldelul meu potriveste cuvinte) pe sofa, stau cu capul pe bratul Ubiului, pupand si mangaind spinarusa puiutului. Ne uitam la emisiunea lor preferata, miroase a lumanari parfumate, casa curata si soare alb. Si nu mai simt dorul ala catre ocean. 


joi, 18 mai 2017

miercuri, 17 mai 2017

Nu

- Cum o fii, trebuie sa fii diplomat. Nush exact de ce e cu trebuie, da trebuie sa fii diplomat.
- Bine, atunci nu ma rasucesc pe calcaie cand dau de specimen, dar fac sa nu am nici o treaba prea apropiata cu personajul. Si de ce zici ca e cu trebuie? De ce nu pot sa fiu doar sincera, si sa ii spun simplu "iesi"?
- Nush exact, probabil educatia, bunul simt..
- Deci bunul simt ne face sa mintim, sa ne prefacem?
- Diplomatia nu inseamna sa te prefaci.
- Ba da inseamna. Daca nu pot sa ma manifest sincer, daca nu pot sa vb sincer, inseamna ca ma prefac, inseamna ca mint. Diplomatia inseamna prefacere.
- Jeez, bun, te prefaci.
- Deci mint. Bunul simt ma obliga sa mint. Daca o tinem tot asa o sa negam toate valorile.
- Nu le negam, le dezbatem. Ti-am zis ca e relativ, totul e relativ.
- Deci am stabilit ca nu sinceritate.
- Nu sinceritate, e mult prea evaluata. Nu exista valori, ele apartin contextului. Ca prietenia, sau iubirea
- Mai ramane sa-mi spui ca nu exista iubire pura, simpla, neconditionata!
- Nu exista! Se conditioneaza totul! Ne prefacem ca nu, dar conditionam totul.
- Auzi, de ce nu vorbim si noi prostii, lucruri de-alea banale? Ceva asa..usor..care sa nu deprime mijlocul de saptamana?

vineri, 12 mai 2017

Working Friday


hei
stii senzatia aia cand esti in vacanta
si e soare, si esti imbracat de plaja
dar tb sa mergi la restaurant sa-ti iei micul dejun
si cand te apropii de restaurant simti miros de ceai, si de rosii proaspate, si mirosul ala de mare
si e soare si cer senin
si stii ca restul zilei nu faci nimic decat sa te relax?
jeez..

damn
misto sensatie

m-a palit un dor
mananca cineva rosii pe aici
si simt ca e soare

dar stii senzatia aia cand ai 12 ani, esti in vacanta la tara
te trezesti dimineata, te gandesti ca nu ai nimic de facut
si te duci si te urci in cires sa mananci direct din copac

 wooow
ce simpla e viata
adica ce simple sunt bucuriile astea care dureaza zeci de ani dupa

apoi varul tau sare gardu la tine in curte ca i-ai facut pofta

:))
il lasi sa se catere?

si te intreaba daca nu te duci cu el la ciuperci

mmmm
le pui pe gratar?

mamaaa

simple, cu sare

hribi dinaia cu sare
f*ck

am o stare...uite exact asa...

duminică, 7 mai 2017

Quote


Ganduri fara mic dejun

Mult prea lenesa sa fac o poza cu ce am in fatza acum.Ar insemna sa pierd .....decorul :)
Inlocuieste feliile de paine cu doua double chocolate brownies (sunt mici, cat falanga unui deget).
Patura pufoasa e peste tot, nu pt ca ar fi frig, ci pt ca imi place senzatia.

Butonez lenes (e doar duminica dimineata, nu?) bloguri, de la noi..si de la altii. Ma minunez, ma inspir, ma bucur, ma pun pe ganduri....suntem atat de diferiti. Structura ADN-ului atat de comuna, si noi atat de diferiti. Mi-a trimis cineva un link despre "blogurile cu pereti albi".
Era tare interesant, pt ca facea o paralela foarte variata, intre top5 mama's most rated blogs (blogurile cu pereti albi, in care lumina e mereu perfecta, e mereu soare si copiii sunt mereu niste perfecti fara nici un tantrum), kardashiencele(care niciodata nu-si arata bonele, sau oamenii de serviciu, lasand impresia ca sunt doar ele mame-gospodine-femei de afaceri), Ivanka Trump (care tocmai si-a lansat o carte, nu despre nepotism cum am gandi cu totii, ci despre...femeile care muncesc).

Omul vorbea despre falsitatea sociala, care porneste de la "modele" si se continua pana si in relatia cu familia, prietenii, vecinii. Omul nu suporta sa fie mai prejos, sa fie cu ceva in urma. Ti-ai pus poza cu 2 parfumuri..ataaat?? ia de aici poza cu 6 parfumuri, ca sa-mi vezi valoarea. Ti-ai schimbat un pic mobila in casa? La Ikea barbate, tb sa schimbam si noi ca altfel nu merge. Hainele....pff tb sa fie atasate de cele mai tari etichete. Nu conteaza cine si in ce conditii inumane le produce in acele ateliere sclavagiste. Mancarea..tu gatesti acasa? Ia de aici poze cum comand eu de la restaurant. Vacantele..unde le faci si de cate ori pe an? Ai numai cateva zile libere pe an? Ce naspa.....tb sa te compari cu mamele/ femeile intretinute care au liber oricand, deci ia de aici inca un motiv sa te urasti, sau sa-ti urasti munca.

Concluzia articolului era ca alimentam singuri cercul asta vicios, comparandu-ne cu altii, grabind sa dam sfaturi sau pareri, cautand disperati sa ne validam valoarea..cum altfel, mult peste cea a sireacului care a postat/ zis ceva. Intro lume de multi, fiecare isi cauta identitatea separandu-se de altii. Doar ca unii o fac intrun mod agresiv. Chiar daca folosesc pt asta pereti albi, lumina buna si copii perfecti in decoruri fara cusur. (Nu e musai sa fie peretii albi ;)  )

     🎀🎀🎀🎀inchei aici rezumatul articolului🎀🎀🎀🎀
       ............... ca sa evit alte confuzii

Am terminat prajiturile, cele doua..am zapat bloguri si da, am vazut reflectia articolului in lumea virtuala....deopotriva intro mica dar si mai mare masura.

Ma uit in jur, am peretii albi (sic) cu tablouri colorate, livingul e muuuuuuult mai plin de mobila fatza de sfarsitul anului trecut. In bucatarie au aparut mai multe aparate/ ustensile de gatit... Am schimbat decoratiunile din casa. Si toate nu din imitatie, ci pt ca am inca din copilarie, pe vremea cand nu exista internet si socializarea asta fotografica, niste pitici care mereu tb sa schimbe decorul.

Ma trezesc ca ma intreb oare cum ma percepe lumea? Stiu ca sunt parintele contra-exemplu care isi lasa, in dimineata de weekend, copilul pana tarziu in pat, uitandu-se la desene si mancand un ou kinder inainte de micul dejun. In parc suntem parintii contra-exemplu care lasa copilul sa isi bage nisipul in buzunare doar ca sa faca magie un pic mai incolo. In balti sarim cu totii, pt ca niciodata improscatul nu-si pierde farmecul. Vorbesc despre pasiunea mea pt job, si despre laurii pe care uneori :))))) ii adun, cosmetice noi...pt ca girlie stuff. Vorbesc despre dragostea noastra pt ca maaaan, chiar avem o poveste intensa! Vb despre copilul meu dezghetat si mumos, pt ca asa e, puiul meu de cioara, deci mi-l laud :))))

Si ma gandesc ca mai sunt altii ca si mine! Intro lume majoritar superficiala/ falsa, mai sunt si altii, insa....mai faci diferenta de peretii aia albi cu lumina perfecta?


Happy tummy


joi, 4 mai 2017

Cu soare

Soare puternic, o cladire inalta, cu pereti de sticla si aerul conditionat oprit.
Am rezistat la sedinte cat am putut, apoi am luat urma dezertorilor, in spatiile amenajate pt lucru, din afara cladirilor. Locurile ocupate.
Ne intoarcem la birou, tarand laptopurile dupa noi. Pana cand Starbucks si licoarea magica.
A functionat? Nu prea ;) cheful de munca disparuse, dar macar nu am mai cascat.
Anyway, prima zi de vara pe anul asta.


sâmbătă, 29 aprilie 2017

His voice


Rochii

Caut rochii. De cateva zile sunt intro aventura aventuroasa, de a cauta rochii. Si sper ca undeva pe parcurs sa gasesc si curajul de a purta o rochie.
Buuun, de unde a pornit totul? Un articol intro revista si observatia editoarei ca nu mai sunt rochii, mai cu seama la fashion showuri, ceea ce..garanteaza inca un an fara rochii.
Ma uit peste pozele articolului, rasfoiesc revista si...am numarat vreo 3 tinute cu rochii, restul pantaloni! Unii atat de scurti incat inca mai dezbat cu Ubi daca pot fi etichetati ca pantaloni sau lenjerie.

Intrun moment de epifanie vestimentara, dau fuga la dressing si caut...Dau de pantaloni, de toate felurile,slim, salvari, drepti,lungi, scurti, 3/4, blugi, blugi normali, skinny, boyfriend, decolorati, jumuliti, cateva fuste(creion, doar office) si cateva tunici. Nici o rochie. Au ramas in Ro, pt ca erau doar rochii de ocazie..dar aici, in viata reala nici o rochie.

Hotarasc sa incep aventura, sa caut rochii. Rochii de zi, purtate ziua in toate activitatile ei normale. La birou, sigur tb sa imi sara o rochie in ochi, nu? Nu! Fuste..fuste creion(dap), fuste scurte si mulate(fiecare padure cu....), rochii nu. In parc...evideeent nu! Cum ar fi sa faci cursa de 100m garduri incercand sa prinzi din urma copilul care fuge brusc in cealalta parte de parc? Sau cum ar fi sa stai aplecata la groapa de nisip in timp ce obisnuita rafala de vant iti pune..lumea-n cap?
Mergem in mall, ii zic lui Ubi ca vreau sa caut niste tricouri-bluzite-cu fass.Povesti, adica da, cautam tricouri, dar de fapt ma uitam dupa rochii. Si nu ma refer la alea lungi si drepte, bohemian, nici la cele scurte/lungi mulate, nici la cele de ocazie, cu florile mari si pompoase din dantelarii. Ci la rochiile normale. Nimic.

Iau lucrurile in serios, pe drum spre casa, in timp ce baietii mei dansau din manute pe melodia lui Ed Sheeran, eu ma gandeam la rochii. Istoria pantalonului nu a fost una usoara. A purtat eticheta desfraului la inceputul lumii, secole mai tarziu a evoluat fiind purtat sub...rochii, ca piesa de lenjerie (ha!). In 1800 primarul Parisului interzicea purtatul pantalonilor de catre femei!  George Sand si Sarah Bernhardt au purtat pantaloni, sfidand autoritatile si ochiul pudic public.
Coco Chanel a introdus pantalonii...evazati in lumea modei. Apoi razboaiele mondiale..dar cu adevarat invazia pantalonilor in viata femeii a inceput in anii'70, in mare parte ca forma de protest fatza de ideea de wifey-cu rochita apretata si ca simbol al egalitatii in drepturi.

Deci emanciparea femeilor care s-au luptat secole intregi pt egalitate, pt a fi luate in seama. Imi amintesc acum de ultimile alegeri prezidentiale din SUA, cum costumul pantalon era emblema unui candidat, in timp ce rochitele erau eticheta celuilat..si tot ce venea la pachet cu  tipologia de caracter a celor doua tabere.

Sambata dimineata imi propun sa caut si pe net. Jumatate de cana cu cafea mai tarziu si un soare rasarit de-a binelea, in toate paginile de outfituri deschise am gasit cateva firmituri de rochii intro mare de pantaloni, si alea erau scurte, transparente, sau lungi cu crapatura adanca.

Nu-mi propun concluzii. O sa port pantaloni mai departe pt ca asa mi-e cel mai...ubi cum se zice la convenient? In lumea ce-o traim acum ar fi taare greu sa nu o facem, insa mi-e dor sa mai port rochite. Mai stii cum in copilarie te varai intro rochita si ieseai afara cu genunchii liberi la julituri si piscaturi de tantari? Sau cum in adolescenta te pregateai de intalnire, lasand sa cada pe tine, intro mangaiere, rochita de matase? Sau mai stii sentimentul ala de printesa cand ai purtat rochia de mireasa? Maaaan, a fost mega dragut!  Uite asta vreau, dar in viata normala. Cer prea mult? 😉