luni, 26 februarie 2018

Love my minies

Pe scurt, lac de unghii frumos, culoare luciu tot.
Insa cu timpul ajung sa se usuce in mare parte nefolosite, nici macar pe jumatate.
Asa ca am cautat pana am gasit. Mini sticlutele, suficienta cantitate cat sa nu mai irosesc.
Scurt. Si la obiect.

sâmbătă, 24 februarie 2018

Savoare

Nostalgia de nu stiu ce.

Cobor scarile, port tricoul lui, talpile mi-s goale. Caut partile din scari care nu scartaie. Ma intreb daca aseara a fost cu Lego, nu de alta dar doare. Ajung in living, inca dezbat daca suc sau cafea. Amandoua variantele presupun ceva mai mult de 2 actiuni, si pt asta imi tb un zvac de energie. F*ck! Au fost circuitele de lemn, si nu Lego! Si asta doare mai rau decat intepatura cubului de plastic, pt ca nu vreau sa stea orasul blocat intro piesa lipsa de sina. E ok, n-am rupt-o!

Haha, o sa coboare zgribulit...ca doar n-o sa poarte maieul meu! :))) intotdeauna am preferat asta. E ca o imbratisare prelungita, parfumul lui, dimineata in geam, talpile una peste alta ca sa nu simt raceala podelei prea tare, intind mana catre fereastra bucatariei. Miros de iarna si trilul cintezoiului intra in casa. In Italia ninge de 3 zile si omul s-a saturat de zapada, pt ca ii da un dor de ceea ce nu are acum acolo. Fetele s-au trezit deja dar eu inca nu-mi termin gandurile asa ca las telefonul jos. Cel de munca bazaie usor. 36 de emailuri -nimica toata...lunea poate sa astepte.

O sa fie cafea pana la urma.  Si soarele a rasarit deja, ii vad stralucirea aurie printre suvitele de ciocolata. Nu-mi vine sa cred ca am fost blonda candva. Cu suvite verzi! :))) Miros borcanul de cafea..asta e parfumul diminetii! Parfumul lui pe tricou, miros de iarna, rasarit de soare cu cintezoi, suvite brunete ciufulite pe fruntea plina de ganduri, cafeaua asta aromata si o nostalgie pt nu stiu ce.

The sun is up!


luni, 19 februarie 2018

Post it


  • Nu te apuca sa-ti vopsesti parul in timp ce vb cu prietenii pe telefon. Nu sa pateaza telefonul, insa caramelul de pe cutie se transforma in ciocolata amaruie.
  • Prima zi din saptamana e tot lunea, chiar dupa o zi intensa de munca. Nu exista scurtatura catre weekend.
  • Cand prognoza meteo spune innorat, inseamna ca sigur ploua. Primavara nu vine chiar daca te-ai saturat de iarna.
  • Uneori (de cele mai multe ori) merita sa risti cu ceva nou. Ca de exemplu un parfum pe care nu l-ai mai incercat vreodata. Categoric il remarca toti. And yes girl, that's extra power!

duminică, 18 februarie 2018

Din inima

Fa ceea ce predici!

Nu stiu altii cum sunt,  dar eu, cand ma gandesc la anii copilariei (hahaha..i know..) imi amintesc cat de puternic mi-era puterea exemplului. Cred ca unii se nasc talentati cu mestesugul, altii cu inventatul, altii cu reparatul...la mine cred ca a fost vazutul in spatele ambalajului. De unde si toate dramele copilariei+adolescentei: stiam, rationam, vedeam, insa peste toate credeam ca oricine se poate schimba, inflori, lumina in ceva bun.

Ubi zice ca n-am invatat lectia nici acum! Si e adevarat oarecum...cred ca dupa anul trecut am invatat sa cantaresc riscurile. Pt asta le multumesc ultimelor "personaje". Au fost picaturile care au umplut paharul rabdarii si al "noii sanse". Da da, ma refer si la tine! Nu...nu, nu la voi, ci la ea. Mai ales la Ea.

Poate sa fie mesajul cat de pompos, elocvent, inaltator, rostit in modul cel mai frumos, daca vorbele apartin unui om gol sau mai rau, chiar opus al
celor rostite, fugi, fugi cat te tin picioarele. Nu-ti pune sufletul la bataie, nu-ti rezema capul pe umarul vorbitorului. Nu-ti pune credinta in mainile lui. Un om care stie ce face, care se stie, dar care apoi predica opusul..nu mai are nimic bun. Si nu o sa se schimbe..pt ca daca era sa se schimbe, atunci facea, nu zicea.

Deci fugi, fugi cat poti, si nu te lasa vrajit. Unii iti apar in cale doar ca sa stii cum sa nu fii.

sâmbătă, 17 februarie 2018

Evident

Rasaritul soarelui ne prinde pe autobus, 3 englezi, restul noi - romani.
A aparut o fatza noua, e timida, cum am fost toti la inceput. E ingandurata si ofteaza, in fiecare dimineata. Sigur a lasat pe cineva in urma..... Rasaritul din dimineata asta pare de poveste, un amestec de culori calde cum pana acum nu am mai vazut! Scoate telefonul si face o poza. Apoi ecranul de Insta si publica poza. #blessed

Sta in fata noastra si rade cu gura pana la urechi. S-a intors din concediul maternal, pe aceeasi pozitie de manager. Ii era teama ca intrun an i se dizolva postul, dar a rasuflat usurata cand s-a intors. Ii era teama ca rolul de mama o sa ii opreasca in loc cariera. E cum nu se poate mai fericita, are tot!#blessed

E un foodie, se simte cel mai mare foodie, cu cele mai dezvoltate si rafinate papile. A descoperit un restaurant nou, indian, decoruri luxoase, numai bun pt a sarbatori promovarea nevestei. De acum nu mai are griji, pt ca ea castiga mai bine. E #blessed

Seara deja, ne adunam catre casa. Mogaldel doarme in spate, eu motai privind luminile orasului, reflexii in geamuri, vitrine colorate. Cel mai inimos decorat oras! Mergem la benzinarie, in timp ce Ed  da un "Perfect" la radio. Cat Ubi face plinul ma uit la masina din fata noastra. Coboara un motan, e de la noi din firma. Are masina companiei. Straluceste toata de curatenie. Si el e pedant. Cat se incarca masina se priveste in geamuri. Camasa din aia, lucioasa..bine fie, matasoasa. Pantalonii ii vin turnati, se termina cu o pereche de Oxford, luciosi si ei. Se admira, e clar. Traverseaza toate benzile ca sa mearga sa plateasca. E unul din lupii tineri, plin de el, cu zambetul acela in coltul gurii. Intotdeauna am incercat un sentiment de mila pt ei, cu cat e mai mare bravada cu atat le e mai mare nesiguranta si implicit teama de a pierde totul. In seara asta e ok, se simte invingator, barbia ii sta semeata. #blessed

Mogaldel trage de timp, inca nu vrea sa mergem la culcare. Imi spune ca vrea sa vada docomentaliu asta. O familie de pastori de iaci (oare asa se cheama?), dupa 6 luni de trait in varf de munte se pregatesc sa coboare muntele, sa duca animalele la adapost. Sunt doar 3 oameni,  infometati, infrigurati, obositi. Fetele brazdate de vant ii arata mai batrani decat sunt. Povestesc cat de grea le e viata acolo, dar turma de iaci e toata averea lor. Se pregatesc sa coboare, insa le e teama, e povarnisul gol, instabil, daca iacii se panicheaza se arunca de pe culme si ei pot pierde tot, sacrificiul de a sta departe de restul familiei, pt 6 luni,e inutil. Reusesc sa treaca peste hop, ajung cu totii acasa. Mama isi vede pruncul ce acu stie sa mearga, il strange in brate si nu poate vb de lacrmi. Sotul o mangaie pe spate, sfios asa, o imbarbateaza. Plangand si el spune catre camera ca acu a uitat toata oboseala, e fericit! Isi ridica ochii catre cer, si siroaie de lacrimi ii curg pe obraz. #blessed

Imi trece un gand orin cap: oricare din primii mentionati, s-ar fi nascut in alt loc, in locul serpasului, si ar fi avut viata lui, cati din ei si-ar mai fi incheiat ziua #blessed?

duminică, 11 februarie 2018

Insta

7am kind of sky
Can it be better?
Yes! a bowl of hot porridge, with honey 🌞🌞🌞


sâmbătă, 10 februarie 2018

Pam pam





Start

Simt ca weekendul trecut a fost undeva mai departe de o saptama. Se poate sa fi fost acum o luna. Si cu toate astea nu-mi amintesc ceva anume. Daca ma intrebi ce am purtat luni, habar nu am. Stiu ca marti am rupt tocul de la o botina, eu,  si gura de canal. Nu stiu ce am mancat, cu exceptia serii de ieri - racitura de pui!!!!!!!( Vladmade) cu salata de hrean!!! Rosesc numai cand ma gandesc ca mai avem un castron de dat gata :) Stiu ca am inghetat rau in parcare, asteptand masina, exact in ziua in care am zis ca nu are rost sa-mi iau esarfa. Nu mi-am abandonat prietenii, chiar daca asta mi-a ingreunat inima, pt ca vezi tu am gena aia de iti da empatie, chiar daca asta ma pune in linia intai..
A fost ger, cu fulguiala si baltoace inghetate.
Am auzit ca noi suntem generatia care a distrus mic dejunul cu cereale. Raspund inapoi ca nu e adevarat...in timp ce galbenusul moale se imprastie peste toastul cu avocado. Nu e adevarat, inca mancam lapte cu cereale...uneori..in vacante..cred.
Saptamana in care Mogaldel a vbt la scoala de filmuletul cu "fata din Kardashian care a facut fetita"....true true ne-am uitat la filmul lui Kylie dedicat fetitei ei. Si stiu...asta inca cere explicatii! Mai simplu de atat??? Da! sunt unii care il iubesc pe Trump...deci  :D
Deci weekend! M-am trezit cu cearcane, si de aici a pornit tot rezumatul saptamanii.

duminică, 4 februarie 2018

Foodie


Yes please!


Refreshing

Nu stiu daca am citit, sau auzit undeva, o vorba ce m-a curentat, pt ca...e atat de adevarata mie! Era asa: acum 15ani lumea evada pe internet ca sa scape de lumea reala, acum insa e exact invers!

Nu am cine stie ce univers mediatic, pot sa stau si fara sa apas pe iconita globului pamantesc, insa asa, din mica mea lume, tot am simtit nevoia sa iau pauza. Nu am vrut nimic public, nici sa expun, nici sa vad ce fac altii. Nu dintrun egoism indiferent, ci pt ca am vrut sa traiesc propria-mi viata intrun mod constient. Eu cu mine, si ai mei cu ai mei. Mindfulness in viata personala a devenit ceva-ul de neinteles. Cum sa nu scrii, cum sa nu pui poze, cum sa nu...? Sigur ascunde ea ceva, dar vai draga ai atatea cu care sa te mandresti! Numai cateva din vorbele care chiar m-au facut sa cred ca am luat decizia buna.

Am povestit cred, anul trecut, de politica scolii: nu faceti poze la evenimente, facem noi poze si va dam, voi-familia traiti doar momentul. Mi se pare cel mai bun fel de a crea amintiri, de a trai alaturi de micuti sclipirea aia din prezent. 
Ei bine am aplicat asta in toate aspectele. Mi nu nat!
A devenit ziua mai lunga! Mai putin haotica si mai bine organizata. 
Pt ca am fost concentrata doar pe mine, doar pe noi.
Am reusit sa fac lucruri care m-au surprins si pe mine! Si i-au incantat pe altii, papilele si glicemia. Si am reusit mese facut simplu si rapid -prieteni cu burti pline -bifat. Torturi! Doua! Amandine si Diplomat! Plimbari lungi, povesti despre luna si stele. La propriu-luna si stele. Pana aici a fost cu " noaptea vine pt ca merge Soarele la culcare"! De-acu e rotatia Pamantului, axa de rotatie si 360de grade. Am dezbatut cu Mogaldel daca Pluto e planeta sau doar corp ceresc. Am verificat pe wiki - el a avut dreptate! Cel mai usor pariu castigat de scumpel!
Am reusit de am citit......cateva articole puternice din cateva reviste, da am reusit de am citit!
Am zis de plimbari? Am zis! Tocmai cand faceam si eu norma de 10k de pasi vin cercetatori britanici (!!!!!!!) si spun ca sunt de ajuns si 3k da facuti intens! Aleg sa ii ignor, deocamdata, pt ca prefer discutiile lungi care vin la pachet cu cei 7k!
Am prins rasarituri intrecute in frumusete doar de apusuri! Si nu am mai simtit nevoia sa scot telefonul pt a le poza! Le-am respirat doar! 

Nu zic ca metoda asta e perfecta, insa asta am simtit eu sa fac! Si a mers perfect, ca o Coca-Cola cu gheata,chiar daca e iarna ;p