La biserica noastră e un obicei: silent day. Nu tine o zi, ci câteva ore, in care oamenii nu vorbesc, daca au ceva de făcut tb sa găsească un alt mod de comunicare, dar in rest timpul il petreci doar tu cu tine. Si cu gândurile, stările tale. Vorba aia: verși ce cari in cana.
Preoteasa ne zice ( preoteasa, ati citit bine -o femeie slujește in biserica) ca exercițiul vine din secole in urma, cand oamenii erau învățați astfel sa se descopere: daca iti petreci timpul tăcerii certandu-te cu toată lumea, reproșându-le chestii (in gând), învățarea e ca tu ai o problema si sigur vezi viata într-un mod deformat, victimizandu-te pt orice.
Daca iti petreci timpul învățându-i pe toți de toate, cam e cazul sa te dai jos de piedestal si sa-ti vezi lungul nasului, si sa vezi ce ai tu de fapt de învățat.
Daca iti petreci timpul vorbind cu Dumnezeu, cu dragoste fatza de cei cu care interacționezi, atunci e semn ca te apropii de drumul bun.
Tu ce verși cand taci?
Superba ideea tacerii!
RăspundețiȘtergereBuna intrebare! :) Sigur nu ma cert cu altii in gand, si nici nu le dau lectii... :) dar nu sunt sigura pe unde-mi fuge mintea. Cred, totusi, ca atunci cand aleg (special) sa tac, incerc sa nu las vreun gand sa se materializeze.
P.S. Initial am citit titlul astfel: "Relax, altfel..." :) Se potriveste si asa. :)
Haha da, nu m-am gandit asa! ;))
Ștergere