Lucram de acasa de atâtea saptamâni. Stresul e mare pt ca 70% sunt in șomaj, ceilalți lucram peste puteri ca sa ținem compania in viata. Minim 10 ore pe zi, care devin o zi întreaga atunci cand școala online se cere in drepturi, gătitul si întreținutul casei sunt pe to do list.
Ne împărțim programul astfel încât nimic sa nu ramana neglijat.
E greu, e stresant, e multă responsabilitate. Însă ni le asumam. Asa cum ne-am asumat joburile astea stresante însă pline de împliniri, asa cum ne-am asumat clădirea unei familii, viata pe alte pamânturi.
Ședințele le ținem online, auzi de toate, vezi de toate. De la cele mai haioase situații pana la cele mai sensibile... Familii care se distrează si fac haz din orice, familii care urla cand dau de greu.
Verși ce cari in cana....
Azi am avut un maraton de ședințe. Cu unii oameni ne-am tot ciocnit de-a lungul zilei. Una dintre prietene a avut aceeasi agenda ca mine asa ca ne-a trecut timpul mai ușor. Ca si mine, făcea teme in paralel. Ca si mine aștepta pauza de prânz ca sa gătească. Ceva ușor si rapid pt ca in 30 de minute ne întorceam in ședinta.
Si începem, discuțiile de încălzire in care toți vbm nimicuri pana intra toată trupa live. Butonez Internetul cat ceilalți vb, ma atrage o voce revoltata. Ciulesc urechile mai bine. S-a saturat! Unii oameni nu-s făcuți pt asta: ea nu a gătit o data in 3 ani de cand si-a luat casa. Ea nu are oale sa gătească, pt ca ieșea seara cu prietenii, si ii aducea mama mâncarea gătită. Ea nu are grădina pt ca nu a vrut stresul unei case, a vrut bloc. Ea e singura pt ca are un plan: cariera pana la 30 de ani. Pandemia asta nu se potrivește cu viata ei, si lumea vb doar de companii mari, nu se gândeste ca viata si ascensiunea oamenilor ca ea poate sa fie stricata.
Ma crucesc, imi mușc buzele si ma abțin. Imi fuge gândul la prietena mea -colega de ședinta si pana sa zic hop, o aud: altruism, egoism, neconsiderare, adaptabilitate, rezistența, dedicare.
Ne știm de 5 ani, m-a învățat sa-i spun omului 3 din companie, pe numele mic, fara sa-mi fie jena. M-a învățat sa spun of course atunci cand cineva ma lauda. M-a învățat cum sa ma recreez pe zalando, da asta-i alta poveste. M-a învățat sa cer mărire de salariu in loc sa ma consum pe lângă..
Ii spune calm, cu tonul coborât, ce înseamnă pt ea, munca de acasa, școala de acasa, familia de acasa. Toate astea in timp ce isi protejează soțul diabetic. Cu câta teama trăiește clipele știind ca virusul ii condamna soțul. Cat de stupide sunt lamentările aluia care plânge dupa mâncarea de restaurant . Si tot restul.
Sunt empatica, mult mai empatica decât alții. Plâng si închid microfonul, sa-mi ascund slăbiciunea si imi îmbrățișez in gând prietena. Domnița ce se vaitase înainte tace... poate nici n-a ascultat.. însă au fost destui care au auzit-o. Pt ca imediat dupa s-au auzit aplauzele, de la toți ce erau, im casele lor, legati prin casti, la mărturia de viata a unui om încercat.
Cred ca viata învață doar omul care vrea sa învețe.
Nu prea inteleg: de ce e gresit (in sensul de egoism) ca cineva sa vrea sa aiba mai putine responsabilitati si o viata fara gatit sau responsabilitati pe care au ales altii sa si le asume? Da, unora le e mai greu decat altora, dar de ce sa comparam in astfel de situatii cand altfel zicem ca nu comparam? Cred ca e dreptul fiecaruia sa se planga de ce-l doare - ca unul e mai rezistent la durere, la stres, la munca grea e bravo lui, dar oamenii nu sunt identici.
RăspundețiȘtergereNu multi plang dupa mancarea de la restaurant, dar sunt unii care traiau din veniturile aduse de un restaurant care acum nu mai este, practic.
Greșit era doar faptul ca o femeie care duce un greu, nu s-a plâns nici o zi, nici măcar fatza de prieteni si era mereu pozitivă si sprijin mental pt alții, in timp ce altcineva isi plângea cariera si lipsa ieșitului la restaurant, lipsa mâncării venite de-a gata de la mama.
ȘtergereAsta era egoismul.
Izolarea asta ne afecteaza pe toti intr-un fel sau altul, pe unii mai mult pe altii mai putin. Iar persoane care prefera doar sa se planga in loc sa faca ceva, au fost, sunt si o sa fie tot timpul, cu sau fara pandemie/lockdown :))
RăspundețiȘtergereLa noi inca se livreaza mancare, nu mai poti sa mergi la restaurant si sa mananci acolo, dar poti comanda daca nu ai chef sau nu vrei sau nu iti iese sa faci mancare. Eu am descoperit ca stiu sa fac mancare si prefer sa imi fac mancare pentru ca incerc sa imi creez un stil alimentar sanatos si echilibrat proteina-carbohidrati, dar cu toate astea, duminica este ziua mea de 'cheat', ziua in care comand mancare 'nesanatoasa'.
Unii au probleme pe care nu le expun pentru ca se lupta cu ele, vor sa o scoata la capat, nu sa piarda timpul sa se planga in stanga si in dreapta si sunt persoane care fac din 'plansul din orice' un adevarat hobby ...
Esti un omuleț tare înțelept......
Ștergere