Nimic mai presus

Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: 

Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?  

El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. 

Aceasta este marea şi întâia poruncă.  

Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 

În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.  

Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus,

Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.  

Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? - zicând: 

"Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".  

Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui? 

Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.  

( Ev. Matei 22: 35 - 46)