Gand Pufos

Zgribul si-mi scufund mai tare mainile in geaca.
Ploua si e frig doar pt ca vantul imi izbeste picurii de fata.
Merg automat, in rand cu ceilalti, catre parcare. Aud doar bocanituri ritmate, parca-i mars de armata.
Aproape intuneric, mult prea multi nori.
Urc in masina, dau geaca uda jos si imi masez mainile. Ai zice ca tocmai am aprins focul in semineu, si astept sa se incalzeasca. Aud doar stropii de ploaie cum cad ritmat pe acoperis.
Ma uit in jur, nimeni nu cuteza sa porneasca inca masina.
Si deodata imi pare total haios, incrédibil de haios.
Vara nu-mi aud gandurile de la ciripelile colegilor, de cum intru in masina bubuie muzica la concurs cu a celorlalti , si nu stim cum sa iesim mai reperde din parcare, avantandu-ne in restul zilei.
E doar o stare, e doar un afisaj de toamna. Ziua e la fel de lunga, si posibilitatile de distractie sunt la fel de multe. Diferite, dar multe. E doar un alt punct de vedere.
Poti sa plangi dupa soare, sa te vaiti de ploi, sau poti sa te bucuri de caldura, pufosenie, arome dulce de ceva-bun. Ziua e la fel de lunga, doar cu alte variante de petrecut.
In fiecare an trec prin gandul asta, in fiecare an imi dau seama, in fiecare an ma apuca bucuria de toamna.
Cumva cred ca nu mi-ar place atat de mult daca nu mi-as reaminti cu precizie calendaristica, ca nu mai e vara, dar e bine asa.