Probabil..

Care ar mai fi scopul vietii noastre daca am trai o vesnicie? in viata asta limitata trebuie sa ne "educam" spiritul, sa devenim mai buni, sa ne cunoastem, sa intelegem locul si rostul nostru in acest dans maret al sufletelor..sa iubim, sa fim iubitim, sa fim "oameni"..si cum oboseala mea a devenit cronica deja, nu pot pune pe hartie complet si corect tot ce-mi trece prin cap..Dar ma tot gandesc la asta! oare sa fie asa simplu? "invatam" acum, pe o perioada limitata, si apoi, dupa ce ajungem in Rai ne bucuram de rasplata? o infinita vacanta cu pretul a catorva zeci de ani de tras la jug?..cand ma gandesc asa, parca cele 12 ore zilnice pe plantatie (saptamana trecuta) plus cele ince 3 ore zilnice pe drum pana acasa, nu mai par atat de..grele! dar daca la saptamana trecuta mai adaug alte saptamani de lucru in doua proiecte in paralel, toate cu termene limita rapide (fara pauze pt ca asta deja e un lux), ore tarzii ?..nuuu, privind in maretia infinitului, aceste saptamani par mici si neimportante! am invatat, nu stiu exact cand si cum, sa privesc "peste lucruri"! sa caut o intelegere a lucrurilor peste imaginea de suprafata! evident "tema zilei" nu este "cum sa devin un om mai bun terminand piesa la timp", ci cum evoluez eu in valtoarea faptelor! asta ma ajuta sa privesc oarecum cu detasare, sa-mi ridic nasul din "moshoroi", si sa caut "ascunsul" in spatele faptelor! si asta se intampla pt ca nu vreau sa fiu prinsa in inchisoare mecanica in care totul se cantareste in productivitatea in conditii de stress! dar sunt incredibil de obosita!..
Insa..asul meu din maneca: am o iubire care ma rasfata..daaa..atat de bine! si cand ajung acasa, in coltul nostru..toate acestea dispar! ramanem doar noi, cu bucuriile noastre, in varful nostru de munte, doi ursuleti privind la stele! si atunci zic: lectia asta e frumos de invatat, e frumos de trait! :)