Uuuuuuoooof!

.....si-un cartof!
incepe ziua cu descrierea, de catre un coleg, unui accident petrecut langa el..Ma gandesc cat de scurta e viata, cate planuri si vise marete ne facem, si cum toate dispar cu o boare de vant..ma gandesc ca aman lucrurile importante si ma imbat cu alte maruntisuri..Incepe ziua de munca, acelasi lucru pe care-l fac robotic(da! s-a terminat in sfarsit proiectul asa ca acum..sunt zile fara adrenalina, poate doar razboaiele de culise ce se desfasoara intre sefii de proiect pt a ocupa un post vacant doar peste 6 luni..Si asa penibili mi se par pt ca se jignesc, isi intind capcane, nutresc unul pt altul cele mai urate sentimente..pt ce?? postul"acela" ii va definitiva ca oameni?!?!?!? in asta se masoara valoarea lor?!..oameni de carton care au uitat ca au un suflet..)Ma gandesc la weekendul ce l-am avut, ma gandesc cat sunt de castigata pt ca am trait o experienta frumoasa fiind constienta de asta, ma gandesc cat de norocoasa am fost ca am vazut stralucirea frumosului intr-o zi urata..ma gandesc ca fara scumpul meu nu puteam asta..Se termina ziua pe plantatie, pornesc catre casa in masina unui coleg..regret ca mi-am uitat aparatul de pozar acasa.."dar nu-i nimic, fac pozele maine! si poate maine cerul nu o sa fie atat de innorat!"..intram in giratoriu, un sofer in fatza noastra schimba brusc directia, colegul meu schimba si el brusc directia ca sa-l evite..si ma trezesc in portiera cu o alta masina..surprinsa de aceste "directii"..nu m-am speriat, nu am apucat..m-am gandit doar ca nu se poate sa mor acum! mai am atatea de facut....n-am patit nimic! ingerul meu si-a atins aripile si m-a aparat..dar putea sa se termine..Si eram atat de sigura ca maine voi face pozele, eram sigura ca maine o sa rezist cumva la petrecerea biroului, eram convinsa ca voi mai picta ceva pe perete langa fluturasul deja desenat, eram convinsa ca..
Clipa de clipa traim atatea minunatii pe care nu le vedem..de parca am purta ochelari de soare noaptea..
Am avut caderile mele, atat de jos incat nu indrazneam sa-m ridic ochii..nu le-am uitat, multumesc in gand sau printr-o mica rugaciune, pt ceea ce am, pt ceea ce avem acum!..da, se poate si mai bine, se poate si mai mult, dar sunt ale noastre toate, o sa le facem tot noi! si inca ma mai simt singura cateodata, si inca ma mai dezamagesc oamenii, si e normal sa simt asa..Momente "din acestea" dau mai multa pretuire binelui! e mai cald langa scumpi meu cand vin de la gerul de afara.....

P.S: fluturasul arata mai bine in realitate si "albul" acela scoate culorile in evidenta!...daaaaaa? nu e doar o pata acolo!! :)))))