Pt ca viata asta e tare ciudata! pt ca am trecut cu a mea mama prin toate etapele prin care trec parintii si copiii, fiecare familie cu povestea ei! multe lucruri ciudate si nedrepte au fost intre noi, momente in care ea a gresit, momente in care eu am gresit, apoi greseli neiertate multi ani pana ne-am instrainat! dureri pe care nu trebuia sa le traiesc din parte ei, greseli pe care poate nu trebuia sa le traiasca din cauza mea, clipe cand nu mai aveam pe nimeni si ea nu-mi era alaturi, momente cand ea nu mai avea pe nimeni si eu ma temeam sa-i fiu alaturi doar ca sa nu suferim inca o data..Apoi, fara sa-mi dau seama cand, dupa multa ruga..am ajuns sa ne regasim, inca ne gresim una alteia, inca nu suntem pe deplin de acord si stiu ca asta e normal, dar ne regasim in fiecare zi. Si inca mi-e teama sa nu se schimbe din nou, dar imi zic ca trebuie sa am incredere in promisiunea cuiva! cineva cu adevarat drag mie, mi-a zis ca ea se va schimba, ca ne va fi sprijinul cel mai mare! pe atunci nu aveam motive sa cred asa ceva, si n-am uitat acea promisiune tocmai pt ca parea imposibila! si apoi, nu stiu nici macar cand, am inceput sa vad ca alti ochi ma privesc, am inceput sa vad zambetul pe fatza ei, sa-i vad grija.....nici nu voiam sa analizez asta de teama sa nu se sparga balonul de sapun! ziceam mereu ca daca si peste o luna lucrurile vor fi la fel, n-o sa ma indoiesc de schimbare! si asa a trecut mai mult de un an! o parte din merit, poate cea mai mare parte ii revine Dutzului care cu rabdare a vorbit cu amandoua si cand eu nu-mi calcam pe mandrie...vorbea el pt amandoi si avea el rabdare acolo unde eu aveam fustrari si avea el dorinta de ajutor atunci cand eu suflam si in iaurt! si a ajuns asa a mea mama sa zica deodata ca ea are trei copii de fapt, se ruga pt trei copii, cumpara cadouri pt toti trei, i-a crescut familia deodata! Vlad i-a dat sprijin si sfaturi si mangaiere atunci cand ea isi simtea sufletul deznadazduit, eu ca un catzel muscat ma temeam sa ma apropii! apoi, cand am vazut atata rabdare si daruire din partea noului copil, am zis sa incerc si eu! asa ca, fara sa se straduiasca foarte mult, omuletul asta a reusit sa faca posibila acea promisiune facuta cu ani in urma! si acum ne-am regasit, ne redescoperim de fapt, ne acceptam greselile, ne privim prin alti ochi..Nu sunt doar fata ei mai mare, ci sunt pt ea o femeie la inceput de drum, si cum cu multe lucruri n ne poate ajuta, ne ajuta cu lacrimile ce ii cad cand se roaga pt noi si stiu ca si de aici vine schimbarea!
Azi, desi obosita dupa munca, am facut un ocol ca sa ajung la o florarie si desi preturile florilor au crescut peste noapte (normal!) am ales cele mai colorate si mai finute flori, o felicitare draguta si..spre casa! mi-a deschis ea usa si cand a vazut florile a inceput sa planga,eu incercam glume dar mai opreste tasnitoarea daca mai poti! apoi citeste felicitarea si plange din nou! nici ea nu stie prin ce minune ne intelegem noi acum, dar ii multumeste lui Dumnezeu ...stiu ca ne va fi sprijin si chiar de lucrurile se vor mai schimba vreodata, stiu ca a fost bine acum, si tot e de ajuns!
Vreau sa invat din greselile ei, sa nu le fac la randul meu, vreau sa iau din calitatile ei si sa le dezvolt, vreau sa-mi imblanzesc inima si sa privesc viata cu acesti ochi, care deja au vazut atatea!
Multzumesc Dutzuletz pt rabdare, pt bunavointa, pt ceea ce ai produs prin cuvintele tale, chiar daca lupta parea pierduta definitv, ai reusit sa schimbi un curs! maimutzoiul meu bun :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu