To say......

Primisem reclamatii la un moment dat cum ca nu mai scriu ca pe vremuri, si pun prea multe poze. Adevarul e ca de multe ori am incercat sa scriu, sa-mi iau greutati de pe suflet, sa scriu ca sa inteleg...Dar nu am putut, ma inecau tristetile, dezamagirile....Asa ca postam poze, care erau dupa sufletul meu: melancolice, triste, optimiste, romantice, de rasfat, de vis, cu speranta, incurajatoare. De cele mai multe ori erau pt mine insa vorbeau atatea.....pt cine avea ochi sa inteleaga.
Ce sa spun? ca traiesc o viata normala, cu bucurii, fericiri, tristeti si dezamagiri? sunt convinsa ca si altii simt la fel. Am ales in schimb sa invat, sa tin minte, sa inteleg tot ce traiesc. Sa nu ma mint singura, sa nu ma amagesc, sa nu accept compromisuri, sa nu joc teatru, sa nu ma imbat cu apa rece. Toate astea m-au facut sa fiu mai greu de suportat/ de inteles. Dar mi-am asumat acest fel de viata. Deznodamantul e ca pana acum s-a facut ordine in jurul meu si oamenii ce nu aveau ce sa caute in jurul meu si-au vazut de viata lor. Unii.....cel putin. Ca n-au inteles de ce e usa inchisa nu mai e problema mea, daca ascultau un pic in loc sa sporovaiasca mult si fara rost, ar fi inteles! E drept ca m-am luptat cu mine ca sa inteleg tot ce s-a intamplat in ultimii ani. E drept ca asta m-a facut mai rezervata, mai atenta, mai rationala. Dar nu am avut de ales. Am avut de-a face cu oameni duri, egoisti, razbunatori, groaznic de razbunatori. Nu m-am coborat insa la nivelul lor, nu am stat la nivelul "balacareala online". Pur si simplu am inchis bine usa in spatele meu. Si am pus din cand in cand cate o atentionare pe usa, doar ca sa-si vada fiecare lungul nasului. Ma asteptam insa sa nu se intample nimic. Am avut insa grija de mine, sa nu-mi intunec inima doar pt ca altii vor asta. Si Ubi mi-a fost alaturi, m-a sfatyit, m-a incurajat, m-a ajutat sa-mi calc pe inima si sa-i ajut pe cei ce mi-au facut rau. Ne-am lasat umiliti doar pt ca cineva atins de depresie sa-si revina si sa-si iubeasca copilul, Am facut-o stiind bine ca se urca din groapa pe umerii nostri, doar pt ca ajunsa in varf sa ne dea peste nas!
Razbunarea lor a fost urata, dar cum altfel s-ar putea purta unii ce au trait mereu la brat cu minciuna? Unii care traiesc dupa principiul "daca nu am eu sa nu ai nici tu"! unii care vor sa uite ca au ajuns acolo schelalaind si storcand bani si lacrimi cu povestile lor. Urmarea a fost ca Ubi a pierdut o proprietate si o suma considerabila de bani. Dar ne-am lamurit cu cine avem de-a face. Si am zavorat usa.
Au fost insa si momente cand mi-era greu sa inteleg cum de tocmai cei care ne-au facut atata rau isi vad dorintele implinite si chiar se mandresc ca au mai mult decat isi doresc! Cineva mai luminat mi-a spus ca aceia nu se gandesc cu adevarat la Dumnezeu, prefera sa creada ca tot ce au e pt ca ei sunt buni si frumosi. Au uitat insa ceva: o sa vina insa vremea cand vor fi intrebati : Ti-am dat atatea, ce ai facut cu ele??" cum mai explici atunci ca ai fost rau, egoist, zgarcit, razbunator? cum ar putea sa te inteleaga cineva care ti-a cerut doar sa fii bun si sa pui iubirea mai presus de orice?