& the Bad, sau cum transform nebunia in normalitate

 

Povesteam azi cu Vlad despre una, despre alta. Despre oameni cu care te intalnesti zilnic, de care te lovesti oricat ai incerca sa scapi. Am facut si noi precum toti oamenii normali, ne-am zdruncinat, ne-am revoltat incercand sa schimbam ceva, am incercat sa urnim muntii cu argumente rationale si de bun-simt, ne-am tinut in frau nervii atunci cand ajunsesem la limita suportabilitatii, am fost scarbiti si uimiti in acelasi timp! Ne simteam sufocati de atata prostie, ne simteam constransi..nu puteam scapa de acele personaje, erau peste tot! Am ales sa-i ignoram, ei au luat-o ca pe un semn de slabiciune, asa ca au marit doza de tupeu si nesimtire, ne-am trezit intr-o lume de intrigi cum nici in cele mai proaste telenovele nu intalnesti! Auzeam minciuni nebunesti ce le ieseau pe gura, manati de dorinta de a strica ceva!
Si cand s-a umplut paharul ne-am scuturat, am strans toate prostiile lor, le-am pus intr-un sertar, am ferecat totul si nu am aruncat cheia pana cand nu le-am spus tot ce credem despre ei. Le-am spus tot adevarul, sa stie ce stim si ce credem despre ei, le-am urat toate cele bune si i-am bagat in ma-sa am aruncat cheia!
Raspunsul? ei si-au continuat felul de a fi, de a actiona asa cum stiau mai bine: minciuni, prefacatorii, basme false, ipocrizii!
Noi ne-am vazut de drum! inca se agita sa mai dea peste nas, inca incearca sa darame usa dupa care i-am inchis, dar ne vedem de drum! cu ei in urma, ramasi acolo!