Nu stii exact de unde vine, o vezi la inceput, plapanda, in departare. Si te agati de ea, iti indrepti pasii intr-acolo, si calci in omat si te afunzi, pt ca nu stii dinainte daca sub omat sunt munti sau vai. Dar te ridici si mergi mai departe spre acea lumina ce devine tot mai mare si mai intensa. Nu stii exact ce e, unde e, e ca un far, intr-o mare de omat cu munti si vai, dar simti cu toata fiinta ca o sa-ti dai seama ce e doar atunci cand te apropii suficient de mult de ea!
Si cand esti acolo, aproape, bucura-te! bucura-te de toti muntii si de toate vaile! si spune multumesc ca erau ascunse sub zapada! pt ca daca le vedeai la inceputul calatoriei poate nu aveai curaj sa mai faci drumul!
Frumos scris si adevarat!
RăspundețiȘtergereIeri am tras o spaima, am citit despre acidentul de pe soseaua spre Cristian!
Doamne ajuta!
Stai linistita, sunt ok! :)
Ștergerepup! :)
frumos! bucura -te!!!
RăspundețiȘtergereI am! :)
Ștergere:)) Da... Contează și ceea ce îțî bagi singurel în cap!:))
RăspundețiȘtergere................sau cum vezi lucrurile! :)
ȘtergereFrumos descris si foarte adevarat :))
RăspundețiȘtergerema bucur ca ti-a placut! :)
ȘtergereAsta e viata.... :)
RăspundețiȘtergereasa ziceam si eu :)
Ștergere