Alt fel

Saptamana trecuta am dat peste proverbul ce zice ca sunt 100 de drumuri bune ca sa urci muntele, doar unul e gresit: cel ales de acela care alearga in toate partile zicand tuturor care drum e bun si care e rau.
Mi-a usurat umerii! pt prima parte a zicerii, ca de a doua mi-am dat seama singura cand a trebuit sa scap de toxicitatea din jur...
Faptul ca sunt o suta de drumuri bune insa mai ia din presiunea de a infaptui calatoria cu anumite asteptari.

Intotdeaua am avut indoieli in a face lucruri conforme. De cele mai multe ori simteam ca tb sa fie diferit, alteori, recunosc, fortam eu lucrurile ca sa fie diferite. Si cred ca imi e in gena sufletului...
In copilarie si adolescenta chestia asta nu mi-a facut viata (sociala) usoara, pt ca cine ii place pe ciudati?! A venit insa vremea cand am inceput sa culeg roadele, cand dupa 20 de ani diferitul asta m-a facut sa fiu .....diferenta "intre toate celelalte si tu"---citat Ubi.

Nevoia asta de diferit mi-a dat peri albi, la propriu, pt ca e imposibil sa traiesti intrun mediu in care totul e conform, dupa un tipar ce nu ti se potriveste de fel. Si atunci e nevoie de wild & free, pana gasesti melodia dupa care iti vibreaza sufletul. De regula lumea te priveste ciudat, a se citi Te Judeca, te asalteaza cu pareri de care nu ai nevoie, sau te asalteaza cu frici care iti ciuruie drumul. E cea mai importanta etapa in care nu tb sa renunti. "Ori suntem golani ori nu mai suntem!" E momentul de ori-ori.
Si devii in lumea ta un soi de explorator, pt ca faci lucruri noi intro lume noua, de cele mai multe ori le intuiesti, le incerci, le inveti in timp ce descoperi lumea noua. Nu-ti fa iluzii, in tot timpul asta esti Neadaptat in ochii celorlalti.

Merita pretul. Merita calatoria. Merita incercarea. Merita ne-renuntarea. Merita toata frica de dinaintea primului pas. Nu doar pt ca traiesti o lume noua intrun alt fel, ci mai mult, pt ca nu simti dezamagirea cand te privesti in oglinda.