Snapshot

Sunt zile in care, din prea plin de orice, ajungi sa simti...simtirile altfel. Orice din jur iti vibreaza coarda inimii, si simti totul amplificat, pana in maduva, simti totul imprimat in suflet, prins in fire nevazute, pe toata largimea de lume.
Cand in jur e veselie bucuroasa, nimic mai perfect! Insa cand firele nevazute iti spun povestea unei dragoste stinse, sau a unui dor de necuprins...ajungi sa te opresti din goana si sa te intrebi: incotro? Si-au pierdut casa, intro noapte, din inundatie, si-au pierdut totul. Au luat cu ei ce au apucat mai de valoare: fotografiile de familie! Fotografiile de familie! Din toata casa, din toate lucrurile muncite in 20 de ani, ei si-au luat albumele cu poze! Habar nu am ce au mai zis dupa, daca s-a terminat cu bine sau...mie mi-a ramas gandul doar la un lucru: daca ar fi sa alegi un lucru de valoare, pe care sa il iei cu tine, total pe nepregatite, care ar fi acela?...te-ai gandit vreodata? Nu neaparat ca s-ar intampla ceva rau, dar daca ar fi sa alegi ce ti-e mai drag din casa, pe nepregatite, ce ai alege?
Cu cat ma gandesc mai mult cu atat inclin spre fotografii, ca telefonul sigur il am deja in buzunar..:) si Biblia, fara indoiala! Dar fotografiile..nu ca sunt cam printre cele mai importante?
Cineva imi zicea zilele trecute ca departe de normele si sigurantele societatii, va face mereu fotografii (ihim.....☺) pt ca prin ele isi exprima viata - ma rog, nu cu cuvintele astea, dar asta era ideea. Si ma gandesc de unde nevoia asta de a ne materializa trairile, sentimentele, amintirile, in fotografii, picturi..De unde avem noi nevoia asta de vizual? Invatasem la scoala de nevoia omului preistoric de a se exprima prin arta, crampeie de viata in desenele rupestre, crampeie de viata in piramidele egiptene, pereti de mozaicuri cotidiene romane, ansamble de sculpturi grecesti, stampele japoneze, picturile iluministilor...De cand ne stim pe pamant am cautat sa lasam urme, marturii, sa ne materializam trairile in ceva. De ce? Fara sa ma fii gandit la asta, fac si eu lucrul asta, ca un chinez obsedat, fara sa stiu de de...e doar o nevoie, de parca e ceva scris in gena umana! Am dat picturile rupestre pe un board de Insta, si ne-a luat cateva mii de ani sa facem asta. Insa de ce? Te-ai intrebat vreodata de ce? Eu inca nu mi-am gasit raspunsul..