Pt ca in ultimele saptamani a trebuit sa stau in pat si sa inghit zeci de pastile(am depasit 150 si m-am oprit din numarat), fara sa stau intr-o pozitie bipeda ci una mai degraba ....omidoasa, nu am avut altceva defacut decat sa ma gandesc, sa despic firul in patru, sa visez, sa ma gandesc ce-o sa fac cand o sa am liber la mers...Si mi-am dat seama ca mi-e dor de tzara! (eu....copil de bunici la oras...)
Dar mi-e dor de o tzara ca in povesti! cu poiana lui Iocan, si fantani cu apa limpede si rece (asa cum am vazut in Bucovina), cu iarba verde si flori, cu ciresi si meri, cu cer senin si ape limpezi! cu oua adevarate si branza proaspata, cu rosii dulci, cu miere neimbogatita cu glucoza..O tzara adevarata, pe un varf de deal!
O tzara fara crasma si tarani intepeniti in alcool, fara cocalari si fara "printese" pozate dezbracate langa soba de teracota si icoana bunicii pe perete, o tzara fara vecini care isi dau in cap pt o cireasa sau pt un gard mutat peste noapte, o tzara in care animalele vecinului nu sunt otravite...
O tzara cum a fost odata......si tare mi-as dori sa stiu ca mai exista un astfel de loc!
Nu stiu daca mai exista. Nu prea cred. Dar nu e rau sa visezi...si chiar daca ajungi intr-un loc numit "tzara" sa te prefaci putin a nu vedea ceea ce nu apartine traditiei satului...
RăspundețiȘtergereEu zic sa-ti urmezi propriul indemn: "Viseaza....viseaza cat poti de mult!!" :)