Enough

Azi m-am gandit la Elly, din pricina unui comentariu din weekendul acesta! nu dau din casa si nu intru prea mult in detalii, insa azi a fost un alt moment de cotitura la scarbici si cu mare greutate m-am abtinut sa nu plec acasa, no matter what! mi se pare inuman, mi se pare jegos, mi se pare patetic sa ajungi in postura de a te impune doar fortand mana tuturor cu fraza "eu sunt seful!". Asa si? nu mai poti lucra? ai uitat cum?? daca ai ajuns "sef" inseamna ca esti capabil! atunci rezolva situatia! n-o rupe la fuga pe usa lasand totul in seama celui condamnat sa stea lipit de scaun, asta daca vrea salariu! e frustrant pt ca situatia asta dureaza de atati ani, e frustrant pt ca intotdeauna in situatiile de criza pana si "prietenii" isi pun propriul interes mai presus de orice crez moral!...e frustrant pt ca stiu ca asa va fi mereu in birou! si e dureros sa stii ca iti faci fizic rau doar pt ca ai mainile legate! oricat te-ai agita intr-un an de zile, daca in ultima saptamana nu poti sa fii sclavul cu creierul spalat disponibil sa ramana peste noapte la birou, e nasol! pierzi evaluarea anuala, ti se ingusteaza drumul spre promovare, si asta mai ales daca nici nu ai pupat partea dorsala pe maura competitorilor! Problema e ca depind de salariul asta si o amarata de marire de 4 mil pt noi inseamna mult! si nici nu poti sa fii indiferent si rece cand vezi ca altii primesc totul de-a gata doar pt ca sforile din spatele lor sunt mai...incalcite!
Si azi am spus "Nu"! atat pot, atat fac! pana acum am uitat de mine de mii de ori si am vrut sa fac totul bine, pt ca asa am invatat ca trebuie sa fac! nu cu jumatati de masura! nu ca sa fiu eu mai presus de altii, ci pt ca niciodata n-am stiut sa invat de 7, sau de 8! nu puteam sa invat 5 pagini pe sarite, trebuia sa le stiu pe toate, pt ca asa sunt eu, de cand ma stiu! Revenind in prezent, nu pot sa ma fac ca ploua, pt ca situatia de acasa nu-mi permte! si pt ca am avut sute de bete-n roate atunci cand dadeam totul pt munca, darmite acum?! De atatea ori am fost data la o parte pe nedrept doar pt ca nu eram pe placul cuiva, ce incredere pot sa mai am in obiectivitatea si bunele intentii ale acelor persoane???????
Stiu ca in doar cateva randuri nu pot sa redau toata tarasenia, dar simt ca mi-a ajuns! nu e uman sa te porti ca un stapan de sclavi..pur si simplu, nu e uman!
Si stiu toate sfaturile posibile in situatia asta! numai ca e altfel atunci cand efectiv te pui intru-totul in pielea personajului!
Si m-am gandit la Elly, pt ca acum cativa ani eram in situatia ei! si imi ziceam ca as face orice, ca as rezista oricat, doar sa nu mai stau acasa, doar sa nu mai fiu "inafara vietii"! si am ajuns acum in punctul in care vad ca ma mistui, ca dispar incet...doar pt ca depind de un salariu! si ma intreb.....daca asta e singura solutie!
Asa ca Elly, oricat de nepotrivit ti se pare sfatul meu acum, iti doresc sa gasesti puterea de a te bucura cumva de prezentul tau, de tot timpul asta pt tine si sufletul tau, pt ca sigur o sa vina o vreme cand o sa te simti o rotita intr-un mecanism fara urma de sentimente...