Sa trăim fericirea, sa simtim si sa daruim iubirea. Si nu vorbesc vorbe goale, precum un exaltat care crede ca pe moment are soarele deasupra-i, pt ca dimpotriva (sort of..) multe lucruri nu sunt exact asa cum as vrea.
Dar cred sincer ca starea de bine poate fi creata, poate fi educata zi de zi, prin gesturi mici.
Fie ca e vorba de o cafea bauta pe balcon cand orasul inca doarme, sau de un pahar de vin vorbit cu cineva drag, emailurile pe care le scrii, crampeiele de viata surprinse pe Viber, joaca la nisip, o plimbare prin parc, sau doar tu cu gandurile si visele tale chiar daca in jur e cea mai mare harmalaie.
Si e drept ca nu de fiecare data am vointa sa alung tristetea, uneori e bine sa ma las dusa de val, ca sa aflu ce ma doare, de ce ma doare si apoi sa iau masuri.
Cred ca pana la urma totul se reduce la echilibru: nu te bucura excesiv dar nici nu starui in deznadejde! A fost un sfat primit de la duhovnic demult. A fost nevoie de ceva vreme ca sa inteleg asta. Si asa mi-am gasit zen-ul :)
Extremele sufletesti sunt cele mai rele, te epuizeaza pur si simplu. Poate linia de mijloc este intr-adevar ideala.
RăspundețiȘtergerepe testate, chiar este! :)
Ștergere