vineri, 17 martie 2017

Would you?

        

         Daca iesi la plimbare, acolo la tine, si deodata te trezesti in fatza cu un iepure mare, albastru, ridicat in doua picioare, care te priveste fix, sarind putin in spate si apoi intorcandu-se iar la tine, chemandu-te sa il urmezi, te duci?
       Te duci dupa el? Lasi totul in urma, ducandu-te dupa el? nu stii daca te duce departe sau aproape, nu stii daca pt putin timp sau mai mult. Nu stii ce vrea sa iti arate, nu stii daca o sa iti fie mai bine, sau mai rau. Nu stii nimic, doar ca ai un iepure mare si albastru in fatza ochilor, care te invita sa il urmezi.
         Te duci?

        Intro zi, nu mai stiu exact care, in drumul spre casa, am vazut iepurele albastru. Eram cu Vlad si cu Mogaldel in masina, asa ca mi-a fost usor sa il urmez.
        A fost (inca e) intens, deosebit, eliberator. Cat de multe poti sa faci cand lasi teama deoparte, cand nu te mai gandesti la nimic traditional, cand inertia nu mai are nici o putere. Cand mergi dupa iepurele albastru si incepi sa vezi cum lumea e diferita in jurul tau, aceleasi strazi, aceleasi magazine, dar ALTFEL. Devine o calatorie oarecum egoista, pt ca iepurele ti-a aparut doar tie in cale si ceilalti nu-l pot vedea si oricum daca ai spune cuiva nu te-ar crede sau intelege cumva. Stii doar ca viata ta merge rapid, intrun ritm de hora greceasca, intro amestec ametitor de durere, placere, bucurie si tristete, apuci doar sa vezi cum anumite lucruri iti stralucesc mai tare in fata ochilor, iar restul se pierde intrun amestec difuz de culori.

       Am calatorit mult, am rupt ritmul zilelor normale, ne-am suit in masina si ne-am dus in orase fara ploaie, in magazine mici si localuri cochete, ne-am pierdut in magazine mari, am facut tot ce nu faci atunci cand il pui pe ''dar daca'' inainte. Am plecat mai repede de la munca, sau nu ne-am dus, am mancat cina dimineata si pranzul seara, am dat micul dejun pe o doza de Pepsi. Mogaldel a facut ce a simtit, si a trait la fel de intens ca noi. Nu ne-am gandit la urmari, pt ca suntem acolo unde El vrea sa fim si stie El toata calea. Si nu e blasfemie sa spun ca iepurele albastru sigur a fost trimis de El..sa ne trezeasca din somn la viata.

       Am descoperit din nou ca sunt crazy in a beatuiful way, am descoperit prieteni noi in prieteni vechi, am schimbat fetze incruntate in fetze cu zambete, cu glume si..tupeu. (nu golanisme, clar). Am spus lucrurilor pe nume chiar daca i-a durut, sau ne-a durut. Dar libertatea de dupa, curatenia de dupa, merita totul. Am plans, am tacut ca muta, m-am vazut doar pe mine si m-am auzit doar pe mine, pt cateva clipe. Apoi ritmul horei s-a schimbat iar si am tinut-o intro goana dupa iepurele
albastru, incercand sa nu il pierd in marea de oameni si picioare printre care se strecura rapid.

        Am lipsit, aici, dar altfel.

       Poti sa ma intelegi? Adica....daca ti-ar aparea in cale un iepure mare albastru, care te cheama, l-ai urma? 

8 comentarii:

  1. Si daca e portocaliu? Aici predomina oranje ... face parte din casa regala! :)) Oricum ar fi ... pentru o schimbare as merge si "în tara minunilor"! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai am vazut iepuri portocalii, misunau intro curte. aia sunt normali. Trebuie sa fie unul diferit, deosebit, unic! Trebuie sa fie albastru!

      Ștergere
  2. este minunat să trăiţi aşa cum vă place, cum simţiţi !
    mi-ar place să îmi iasă în cale ... ''iepurele albastru'' - dar nu sunt prea îndrăzneaţă, sunt în defensivă totdeauna !

    RăspundețiȘtergere
  3. :) Mie imi place sa ies din rutina! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. pai stiu? depinde in ce ape ma scald in acel moment :)...poate ca mai mult da!

    RăspundețiȘtergere