............and cheers!

Ii povestesc ce s-a intamplat. Dupa o lunga pauza imi spune: lasa asa, nu mai explica, nu mai..nimic. Cine te cunoaste, cine te cunoaste cu adevarat, stie sa faca diferenta. Daca intruna tb sa te explici cuiva, inseamna ca....nu e.

Felul asta a lui de a nu spune multe, dar in acelasi timp de a cuprinde esenta..e un refresh. Poate noi astia nerozi si nepriceputi in ale iubirii, atat de primitivi in a utiliza pictograme, precum mos-stramosii omenirii ce pictau peretii pesterilor, nu suntem pe masura seratelor literare, insa maaaaan..ne intelegem in putine vorbe fara sa ne judecam gresit.

Ubi, ca de obicei, stie ce ma doare de fapt. Si din nou, nu a fost nevoie de multe cuvinte. Si maaaan, omul m-a inteles fara sa trebuiasca sa ma explic, din nou, si din nou.
Mi-a umplut livingul de trandafiri, si capsunile stau frumos langa paharul de rose. Mi-a pus paturica pufoasa pe pragul usii, sa stau acolo, la culcus.
Ma uit la ei cum se alearga prin curte, stropindu-se cu pistoalele cu apa. Camionul cu bubbles umple aerul de baloane. Zeci de curcubee prinse in sferele transparente umplu cerul. Printre ele razbate muzica italiana. Cel mai cel dolce far niente. Omul asta ma cunoaste, fara sa ii spun ce vreau, el imi da. Stie ce imi trebuie cand eu sunt prea departe in ganduri ca sa stiu. Ne simtim. Noi nerozii astia in iubire, ne auzim.

Cu ani in urma dadusem peste vorbele astea: poarta-te astfel incat atunci cand cineva te vorbeste de rau, nimeni sa nu-l creada. And I did.

Imi spune sa nu ma mai gandesc mult. Ca nu are rost. Ca lumea vede lumea prin proprii ochi. Si are dreptate...trenul asta a plecat din gara.