Stau pe ganduri ce alta foto sa aleg. Una din peregrinarile noastre, din postura de magarusul de serviciu(cand piciorusele mici se cer in drepturi pe umerii lui). Sau una din cele "casnice"...dar si asa pe care? Cand era bebe mic si tati il tinea in brate ca intrun culcus? Sau cand papau impreuna? Sau cand dadeau impreuna cu aspiratorul? Sau cand faceau impreuna de mancare. Sau cand se jucau. Stiu! Cu balaceala de ieri din curte! Sau nu...uite asta, acum, cand perna mi-e ocupata de carliontii astia mici, care in fiecare weekend simt imediat cum m-am dat jos din pat si de-ndata imi ocupa locul.
Nu pot sa aleg una, in fiecare zi se aduna altele.
Ma emotioneaza, si mi se pare fantastic. Ca sunt vremurile astea, ca e mentalitate mileniala, sigur sunt si explicatii cu ceva diagrame si charturi. Insa la baza e doar un lucru: dragoste. Dragostea aia de topeste totul:pe tine cel vechi si te creaza pe tine cel nou. Prima lor poza impreuna: ochii lui Vlad stralucesc cat o mie de Sori, si puiul mic e cuibarit in bratele lui. Aceleasi brate care l-au purtat noptile, plimbarile din zi, care au oferit confortul, care au fost primii munti escaladati. Care l-au purtat in aventuri...lumea mare sau lumea de poveste. Baietii mei, cresc impreuna, invata impreuna, iubirea lui straluceste precum farul, ghidand drumul Mogaldelului. Impreuna sunt fericirea mea.
Carliontii s-au catarat taman pe umarul Vladului. Manuta dodolica sta pe obrazul lui. Acus imi reocup perna, de-ndata ce pup talpicile mici cu margelute de degetele.
Mititelul! Mi-l si imaginez!
RăspundețiȘtergereHappy father! Happy day!
ȘtergereDa da, chiar a fost! ;)
Ștergere