Le spuneam intrun fel

Le spuneam Pokemoni, nu ca o jignire, ci pt ca de-ndata ce ajungeau ''acolo'' dobandeau puteri magice: se lasau de fumar ca altfel le luau ''fratii'' masina inapoi, scandalagii se cuminteau ca altfel le luau ''fratii'' mobila ce tocmai o primisera in casa. ''Fratii'' nu erau niste italieni mafiosi, ci erau ..dintro anumita religie. Locuiau cu noi, pe aceeasi scara de bloc, mereu placuti si zambitori, mereu intro ofensiva sociala, dornici sa te convinga ca la biserica lor e mai bine. Pe vremea aceea cunosteam Biblia dupa coperti, o carte veche ce o vedeam la bunica acasa. Am mers si noi cu totii, intro duminica, la o slujba. A fost ...altfel, cantece pe scena, lumini, oameni aplaudand, tipand in toate limbile pamantului atunci cand le-a zis pastorul ca e Sf Duh in sala. Oameni tremurand din toate madularele, vorbind amestecari de litere, prinsi in transa. S-au oprit cand tavita cu bani trecea din mana in mana pt donatii.
Asta mi-e prima amintire, punct.
Apoi i-am intalnit si in alti ani, mi-au zis ca o sa ard in iad pt ca cred in sfinti. Mi-au zis ca sunt sub aripa aluia intunecat pt ca tin icoana in casa. Mi-au zis ca ne dau viata noua in Franta, daca ne botezam si ne lepadam de crezul nostru. Ghinionul a facut sa dau si de unii care oficial erau imaginea intruchipata a acelei biserici, dar care in particular ''ce? ma doare gura sa zic ca ei si in schimb sa am de toate fara stres?''. Ne plimbam copiii prin parc si asta doar cand eram prinsa pe picior gresit si nu viram la timp sa scap din raza vizuala a gruputului. Intamplarea a facut ca una din cele mai dureroase intamplari sa fii avut la baza ura profunda si desconsiderarea unei persoane pt care iubirea Domnului si ascultarea Lui treceau pe modul ''ignore'' atunci cand era vorba de noi..
Nu am ajuns sa intalnesc altii, altfel. Nu am ajuns sa interactionez cu altii, altfel.
Pana azi, cand exact la momentul potrivit, exact vorbele necesare s-au revarsat din rugaciunea unuia..altfel! Si pt asta, pt doar acel singur om, am sters cu buretele numele de Pokemon si tot bagajul ce-l aveam in dreptul lor. Nu cred ca sunt toti la fel, si nu cred ca e o religie mai completa ca alta, dar acum stiu ca printre ei sunt si cei ..altfel..

P.S  Fara polemici religioase, fara aruncari de vorbe sau pietre, cred ca, cu totii avem intamplarile si dezamagirile noastre, Intamplarea a facut ca ale mele sa fie acestea, asa cum probabil si cei din alta religie le-au trait pe ale lor, cauzate de ai nostri. Nu despre asta e vorba aici (si in spirit de gluma numesc ''echipele'' astfel.) Ci despre faptul ca uneori un om poate sa-ti daruiasca acceptarea si bucuria rugaciunii impreuna, fara alte judecati sau conditionari. Si rugaciunea fara bariere nu mai e utopie.