Margica albastra

Ma fascinau pozele luate din spatiu, cum toata lumea asta ce ma apasa, cu claxoanele ei, trivialitatile si rautatile ei, se reduce intratat incat privita de sus e o margica albastra, cu ceva tonuri de alb, stralucind pe alocuri precum diamantul. In acel colt de margea pt aceia era rasaritul, pt altii era apusul...Imi parea cel mai curat acolo sus, si ma gandeam ca poate de-aia ne iubeste atat Dumnezeu, ca ne priveste de sus.. Am dat Bacul din Astronomie, si mi-am cucerit iubirea cu tot ce stiam despre cer.. (in toate aspectele lui, stai linistita, nu a fost nimic banal la noi!....)

Apusul de soare prins in trafic imi e magic, pt ca il simt ca un rasarit. Suntem in drum spre casa si ziua noastra comuna de-abia acum incepe! Imi pare o rasplata si o sarbatoare, ca iaca, se aduna lumea acasa! Zbarnaie masina, basul e tare, ca asa ne place :) si melodia asta e belea.
Vorbeste despre radacini, cum nu le-a avut niciodata pe pamant si cum tot avutul i se aduna in doua valize cu care pleaca la drum. Damn, zici ca zice de noi!
Imi arunc mainile in aer is dansez in cel mai liber dans prins in centura de siguranta! si creste ritmul la fel cum imi creste si mie nebunia asta de libertate. E un state of mind baby, trebuie sa fii acolo ca sa il simti!

and my home was never on the ground! I've got no rooooo-ooots!