Estetica

Vitrine cu luminite rosii, si nu suntem in Amsterdam. Aici la noi doar, in toi de Valentines. Zau ca imi place, inimioare peste tot, cutiute de cadouri, panglicute, dragut.
Tin ubirelul de mana, in timp ce mogaldut se ocupa de cealalta mana...sa vada cat e extendble e tati :)
Din magazin iese un buchet mare de flori. Pardon, se cazneste sa iasa un buchet, marime naturala, de trandafiri. Nu sunt indesati cum am vazut prin poze, dar "e multi". Ma opresc sa las aratarea sa iasa, nu vad fatza de frunze si flori, insa din spate e o blanuta roz si pantaloni de piele si sandale LV, de-alea ca papucii de casa cu motzotzoi de blana in fatza. Tusesc in dara de parfum ca dupa o Toyota veeeeche veche netaxata. Si mie imi plac parfumurile!
Ma uit cu ochi maaaari, jumate de fatza!
-Tu ubita, voiai si tu? Sa nu zici ca acum te-ai hotarat ca vrei!
(Am pus conditie sa nu cheltuim bani de VDay, cu ceva ani in urma. Si inca cred ca e frumos si natural si iubiros, sa fie asa!)
-Eeeeu? Da' asa ma stii? Ma minunez si eu de....aratare! Atat iti trebuia numai sa vii cu asa ceva! Prima data bataita, apoi te trimiteam la un refund si apoi la cumparaturi pt banca de alimente!

Trecem mai departe dar eu inca dau marunt din buze. Da auzi, sa dai sute de lire pt ceva ce arata frumos maxim o saptamana! Oricum o dau mi se pare mult! Si ostentativ. Cu banii aia luai.........si imediat incep transformarile in cap mai ceva precum casa de marcat din magazin!

Si apoi ma paleste. Nu stalpul, nici bordura aia stramba din trotuar, ci constiinta. Serios asa, tocmai m-am lasat purtata de valul judecatii timp de atatea minute. Si ma simt prost. Proasta. Pt ca oricat de ciudat pare la prima vedere, din afara, cu siguranta la interior e ceva. Trebuie sa fie ceva! Si judecata nu lasa loc de acceptare si ingaduinta. Nu lasa loc de iubire. Si e vorba de iubire, atata tot.