Happy feet

Imi joaca  picioarele sub birou, intrun mare zbatz! Suntem in plina pregatire pt spectacolul manzului, si trupa lor de dans pregateste un dans irlandez. Sau mai multe, daca ii tin piciorusele si sincronizarea..

Repetam si noi acasa, ca deh..parinti ce se implica :)) haha, de unde...pur si simplu iubesc cam tot ce tine de Irlanda :)



Cu fetzele vopsite, dungi albastre sidefii, ciocnim calcaiele si zbataim genunchii de mama focului, Luandu-ne dupa Flatley si ai lui. Haos evident, ne busim si ne ciocnim, dar e fain. Ce sala?! da-i si sare! :) Ma uit la el cum zburda prin camera, cu spatele drept si manutele pe langa corp, zulufii ii sar pe mocuta si are zambetul larg cat toata fatza. Ii spun ca is tare mantra de el, ca e dragalas tare, si ca vreau sa inteleaga ca pe langa distractie, damsul in sine e important.



''I knoooow mami, they told us in school!''



Si simt momentul asta cumva...altfel.. Eram copil si eu cand tata ne-a chemat la tv sa vedem spectacolul lui Flatley - fascinatie totala! Apoi muzica irlandeza, trasa pe niste casete audio, tot ideea tatei. Mi-a ramas dragostea pt accentul irlandez, muzica, filmele, totul. Cred ca avea legatura si cu pasiunea cu care imi povestea tata de curajul lor..vezi tu tineretea tatii prinsese perioada Troubles (nu stiu cum sa traduc perioada conflictelor irlandeze) si nu il fascina violenta lor, cat mai degraba lupta tinerilor pt idealul lor..oricare era acela. Cred ca generatia lor inabusita de comunism se bucura pt toti cei care stricau o oranduire, incercand sa darame o constrangere.

Nu am fost vreodata de acord cu ce alesesera tinerii irlandezi, dar intro oarecare masura am inteles fascinatia tatei pt irlandezi. Poveste lunga!.. Eu m-am multumit cu esteticul frumos irlandez :)



Si ma uit acum la piticut, cum topaie in iuresul asta irlandez...Visul meu din copilarie, trait acum, intro altfel de lume, intro alta intensitate.



Si simt lumea asta mare, cat e de mica de fapt..Cat de vechi e noul asta!