duminică, 29 martie 2020

Videochatul

Doua saptamâni de lockdown, de fapt mai multe pt noi, prietenii din Italia ne spuseseră de multă vreme despre ce se întâmpla, asa ca ne-am izolat mai devreme.
Ca toți ceilalți primele zile le-am petrecut făcând  glume, pana deschideam televizorul si vedeam știrile.
Ca toți ceilalți încercam sa nu ne gândim doar la asta, sa nu vbm doar de asta.
Lumea s-a mobilizat si a luat lucrurile in serios, putine lamentări cu “neieșitul afara” ceea ce, la drept vorbind, face viata mai ușoară tuturor.
Munca, de acasa, la fel ca si școala, cu teme si si proiecte. Intens, mai ales cand faci echipa cu alții din alte orașe, lucram mult, la ore dubioase, cand apucam.
Ședințe peste ședințe, tot felul de chestii auzite si văzute pe fundal.
Șeful simte ca scade moralul echipei asa ca propune videochat.
Videochat.
Ma gândesc la fetele vesele care alegeau sa facă bani rapid si ușor dând toala jos..(unele ajunse ladies)..
Apasă baietii butoanele si apar pe ecrane. Mai bine se abțineau! Sacourile lucioase si frezele gelate erau înlocuite de hanorace peste pijamale, bărbi nerase, freze ciufulite.. Ii refuz si le zic ca nu mi se asortează pijamaua. Cred ca atunci am realizat ca toți reacționam la fel, de ce..om afla dupa, cand ne zic psihologii ce si cum. Vorbim muncile noastre, la fiecare paragraf discuția o ia către lockdown..
Simțim tensiunea cu toții, si stii ce e normal! Orice simțim in perioada asta, e normal, nu te compara cu alții care par ca o duc mai bine, nu te compara cu ăla de pare ca e mai încrezător, nu stii cand o sa il pălească gândurile si pe ăla!
Ai răbdare cu tine si îngăduință, nu regreta viata de dinainte, ci apreciaz-o.
Nu te lua dupa sfaturile academiei whatsapp! Fa exact ce iti spune inima sa faci.
Nu iti cere tie însăți nimic, deja te descurci mai bine decât crezi.
A fost buna ideea cu videochatul, n-am mai stat in pijamale, ba chiar am pus măști pe fata, am dat iama in filme.
Fara o ținta, fara un plan, mergem cu toții dupa ureche. Si e ok.

2 comentarii:

  1. Trebuie sa-mi insusesc sfatul! E normal ce simt, in conditiile date! :) Dar nu ma pot resemna si, in niciun caz, nu ma compar cu altii, care se arata veseli si increzatori, dar ma gandesc - imi doresc! - sa nu mai tina mult nebunia! Nici filme nu am rabdare sa urmaresc... Sunt bucuroasa ca nu sunt agitata (inca!) :)

    RăspundețiȘtergere