Invatam

 La o saptamana de cand am cumparat revista, apuc in sfarsit sa o rasfoiesc. O las sa se deschida singura, pe principiul ''aia e'' si incep sa citesc. De la mijlocul articolului evident. O ea deapana amintiri despre prietenii lungi si vechi care insa fie s-au estompat treptat, fie s-au rupt brusc. Ma intriga asa ca iau articolul de la cap si incep sa il citesc. Ea e psiholoaga, si povesteste trairile explicand si de-ale psihipupului, cum ca de fapt lasam sa ne scape acele prietenii care in subconstient au adunat suficient de multe frustrare, dezamagiri si neimpliniri. Insa toate le acoperim cu motive rationale, nevoi sociale si puseuri emotionale, lasand acele prietenii sa dureze mai mult decat ar fi cazul. Pana cand subconstientul si mecanismul de auto-aparare preiau control si te trezesti fara acei calatori prin viata.

Daca faceam un dus cu apa rece nu ma trezeam mai brusc. Si mai revigorant. Articolul asta m-a facut sa ma uit la ce car in desaga. Era o vreme cand luam asupra-mi toate tradarile si dezamagirile. Mai toxic de atat nu se poate. Ba se poate. Sa te lasi prins intrun amalgam de nevoi, sa nu poti spune nu, sa dai sanse una dupa una zicand de fiecare data ''asta e ultima'', sa te socheze reactia cuiva dar sa spui ''nu toti sunt perfecti, toti avem de invatat', sa stai din mila, sa te lasi condus din empatie..

Concluzia era sa nu te invinovatesti pt ce ai ales atunci, sa consideri lectii de viata din care sa tragi seva cu atata constiinta de tine incat data viitoare sa stii exact cat sa investesti dar mai ales in ce tip de prietenie.

-Maaaami, let me tell you a story! it's about de good Sara....samara...samaritean!

Si-mi spune povestea, au invatat la scoala. Au citit pe roluri, si el a fost unul din preoti.

-I had to be one of those stupid priests, who didn't want to help!

Ii explic ca asta a fost rolul de citit, e ok, data viitoare o sa aiba un rol mai bun.

Insa nu pot sa nu spun: copilul asta de 7 ani a stiut, a simtit ca acei preoti au fost prosti pt ca nu s-au oprit sa ajute un om in nevoie, in timp ce altii mai MATURI si mai INTELEPTI (haha) isi imbraca refuzul si indiferenta  si nepasarea in explicatii de genul ''omul in nevoi trebuie lasat sa se descurce, pe propriile picioare, pt ca altfel toata viata o sa astepte ajutorul cuiva''. Zicand asta in timp ce agenda telefonului duduie de persoane ''pe care e bine sa le cunosti, pt ca niciodata nu stii cand ai nevoie de ceva''.

Cat de chioara am fost!..