In

 Nu ma pacalesti! ii spun strangand patura mai aproape. Stralucesti tu asa puternic, imi poleiesti curtea in aur, dar vezi tu, stiu ca de cum deschid usa o sa-mi amortesti narile si o sa-mi ingheti fata in aerul tau rece.  Imbraci bancuta in aburul vaporos, insa stiu ca de cum ies in curte, umezeala o sa mi se lipeasca pe haine.

Esti frumoasa asa, prinvindu-te din spatele usii, unde e cald si miroase a cafea cu scortisoara.