Si apoi pauza. Din aia lunga si ciudata.
Intreaba-l insa despre vreme. Si o sa-ti zica ce stricaciuni i-a facut in curte sau cum i-a jumulit furtuna garajul, sau cum i-a dat planurile peste cap si acum tb sa reprogrameze drumetia, care insa depinde si de programul copiilor care sunt prinsi intre joburi..iti spune si de nepotii pt care pregateste muddy puddles pt cand or sa vina. O sa iti zica si de oferta de la Tesco, pe care a vazut-o cand a mers sa ia ingredientele pt Sunday roast, pt ca e randul vecinilor din stanga sa vina, ca deh..regula lui 6.
Intreaba-l cum se resimte de cand cu pandemia, si se inchide ca o floare. Spune-i ca te intrebi cand o mai fi ceva normal, si imediat o sa te incurajeze, ca dupa razboi a fost mai greu, ca totul era distrus, oamenii saraci si bolnavi trebuiau sa recladeasca o lume noua. Acum e simplu, stam in confort, nu ne lipseste nimic, doar rabdarea pana trece virusul asta.
Nu-l auzi sa se planga, ca ii e greu, ca ii lipseste.
Dimpotriva, te ridica, iti spune si tie cum sa reusesti.
Si dupa ce il asculti bine, te intreaba daca ai timp sa il ajuti un pic la gradina.
Nu are neaparat nevoie de tine, insa stie ca ai nevoie tu de timp sa-ti cureti gandurile, in timp ce iti pregateste un ceai cald si biscuitii cu unt.
E ceva nobil in generatia asta de aur, o darzenie cu mult bun simt, si grija fata de altii fara egoism.
Mi-as dori sa fie peste tot asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu