Point of view

 Acelasi loc, doua puncte de vedere diferite.

Tu..

• cand tai sandwichul, il tai drept, sau pe diagonala?
• pui laptele peste cafea, sau cafea peste lapte?
• Coca Cola sau pepsi?
• Sprite sau Seven up?
• pizza cu branza sau cu peperoni ?
• plimbari in ploaie sau asculti muzica ascunzandu-te de ploaie?
• vara la mare sau la munte?
• iarna cu zapada sau vise cu insule exotice?
• ciorba sau supa?
• friptura sau gratar?
• makeup sau no makeup?
• carti sau filme?
• introvert sau extrovert?
• plimbari in parc sau plimbari in mall?
• parenthood cu reguli sau iubire neconditionata?
• ultimatum sau lectia iertarii si a rabdarii?
• petreceri la restaurant sau cina pt prieteni casa?
• stil clasic sau casual?
• modern sau vechi?

Cred ca te-ai prins deja. Fiecare are preferinte, alegeri personale ce vin din experienta proprie, mediul in care a fost crescut, mediul pe care l-a ales ca decor al vietii. Fiecare cu prioritatile lui, fiecare cu talentul lui, fie ca e vorba de viata de familie sau cariera.

E un proverb vechi ce spune ca exista o mie de carari care duc spre varful muntelui, singurul care e nebun e cel care fuge la toti sa le spuna ca doar cararea lui e cea dreapta.

Cred ca e mult mai usor sa judeci, chiar daca nu vrei, e cumva involuntar sa judeci -cu rolul de gandit. Psihologii incurajeaza asta INTRO LIMITA: facand comparatii iti dai seama unde esti, cat mai ai de parcurs, iti gasesti un model de urmat. Daca comparatia e acompaniata de prejudecati si bias, atunci o dai in ceva rau. Pt ca toti sunt prosti si tu destept, nimeni nu e mai harnic ca tine, nimeni nu e mai organizat ca tine, nimeni nu gateste mai bine ca tine, nimeni nu creste copiii mai bine ca tine, nimeni nu pretuieste viata mai mult ca tine in functie de valorile pe care le ai in prim plan. Cand aud asta...judec. Imi dau seama ca asta e (sau nu) anturajul pe care vreau sa il am, si apoi iau masuri, nu de alta dar anturajul contribuie la mediul si decorul vietii si de acolo tot sentimentul de bine sau nemultumire. 

Cred ca e relativ usor sa intelegi ca oamenii sunt fericiti asa cum aleg ei, ca nu trebuie tu sa validezi bucuria sau succesul cuiva, ca nu trebuie tu sa astepti sa fii validat de altii. E relativ usor sa vorbesti frumos, incurajand constructiv in loc sa-ti acoperi veninul in vorbe dulci ...cu "lasa ca stiu eu mai bine'' sau ''doar iti vreau binele''. E relativ usor sa te auzi tu pe tine, sa iti anzi tonul vocii, sa iti vezi privirea cu care privesti lumea. E relativ usor sa nu ceri mai multi decat oferi, e relativ usor sa fii onest cu tine.

Cel putin asta cred.

Stiu ca altora nu le e usor cu toate acestea, stiu ca le e mai usor sa faca totul altfel, insa aleg de fiecare data sa nu le acord mai multa importanta decat trebuie. Cred ca libertatea asta, de a iubi si intelege oamenii aduce mai multa fericire decat singuratatea care vine din stramba judecata.