O zi altfel

Dupa un weekend frumos, cu plimbari si problemute rezolvate, cu timp de leneveala si dragaleala, saptamana a inceput in forta! ciudatenii de taskuri la birou, sedinte in care "mai marii" decid soarta "soldatilor", tensiuni si alte "tipizate" specifice biroului nostru! Am zis ca ar fi bine sa iau lucrurile pe rand, o cafea ar fi numai buna! asta daca ai cana curata!..asa ca, am facut minunea: spalat cana! la bucataria firmei, unde am dat de prima frustrata a firmei, o doamna care decide sa intoarca spatele tuturor care sunt in "tabara adversa" prietenei ei (care prietena e foarte tuuuta si in plus fudula, deci..combinatia perfecta!). Ma intorc la birou, fac cafeluta, nimeresc combinatia buna de dulceata, si...incep mailurile sa curga! Pana cand am raspuns la toate, pana cand am facut o parte din taskuri, deja cafeaua era racita!...comentez printre dinti si o dau repede pe gat! era deja ora pranzului! partea buna e ca mi-a trecut repede ziua, nasol e ca am avut atat de lucru incat nu stiu cand au trecut 5 ore!
Ajuns acasa..planul pt restul zilei presupunea un drum la piata si un gatit rapid! Daaaaar..ne-am suit in masina si am mers la Sinca Veche. Un drum relativ rapid, vreo ora, destul de usor, cu peisaje de admirat. Ne-am cam grabit pe drum, doar ca sa apucam cat mai multa lumina la Grota. Am avut surpriza sa vedem cat de multe s-au schimbat in ultimii 2 ani, pe alocuri chiar de nerecunoscut! O experienta unica, misterioasa si intima in acelasi timp! Pt ca acolo, chiar daca nu vrei neaparat asta, linistea locului si armonia de acolo, te face sa te gandesti la sufletul tau..Acolo, in plina natura, doar cer si padure si flori, oamenii par departe! rautatile, frustrarile, invidiile, orgoliile lor, sunt departe..in alta lume! toti sunt mult mai mici, mult mai stersi..In schimb sufletul tau e in centrul lumii..acolo, intre cer si padure si flori! A fost o experienta de neuitat, total neplanuita..si cred ca tocmai de aceea atat de binevenita!
Pe drumul de intoarcere am stat la telefon cu o prietena de la munca, transferata de 4 luni in biroul zmeilor..fara sa se integreze insa! si nu pt ca ar fi ceva in neregula cu ea, ci pt ca e prea normala, cu prea mult bun simt pt restul..ocupantilor biroului! am suferit alaturi de ea, pt ca auzeam cum increderea in propria persoana era aproape inexistenta, doar pt ca in locul usilor deschise a intalnit piedici si obstacole! tot drumul de intoarcere spre casa am incercat sa-i redau o parte de speranta, sa-i amintesc ce e cu adevarat important in viata, sa-i amintesc pt ce am venit cu adevarat pe Pamant! sper sa fie totul bine pana maine, sper ca Dumnezeu sa-i alunge teama din suflet si sa-i rasplateasca indrazneala cu dorinte si vise bune implinite!
Nici o clipa nu trebuie sa suferi pt cuvinte ce vin din gura celor care nu-ti sunt aproape!