Introspectie de weekend

Introspectia cauzata mai degraba de zilele interminabile de ploaie, cand am fost nevoiti sa devenim animale de apartament! am intins coarda pana la maxim si ne-am bucurat de outside cat am putut de mult, pana la primele rafale de ploaie, insa majoritatea timpului l-am petrecut in cutiuta numita apartament.
Si vorbim, fooarte mult, uneori ma mir si eu cum de nu epuizam subiectele! ne cunoastem de 10 ani si inca descoperim inca ceva nou de "despicat firu-n patru" cum zice Rontzi. Discutii care ne fac sa stam in fatza oglinzii adevarului, ne fac sa ne cantarim asteptarile, dorintele, visele..si sa le comparam cu realitatea! Realitate care nu este la egalitate cu cel mai frumos vis! si cu cat imbatranesc stiu ca cel mai frumos vis nu se poate indeplini vreodata in totalitate. Pt ca nu in viata asta poate fi traita fericirea absoluta! asa ca nu alerg dupa ceva irealizabil, dar incerc sa ma apropii cat mai mult de acel vis.Am vazut oameni care aveau aproape totul, si nu ma refer doar la partea materiala! aveau totul ce-si dorisera in trecut, dar in continuare erau nefericiti, nefericiti ca realitatea nu tinea pasul cu noul "cel mai frumos vis"! Trecusera peste visul frumos implinit nr 24, nu l-au observat pt ca deja mintea si inima era la visul neimplinit nr 25! Am invatat din atitudinea lor sa vad mai bine ce am in jur, sa ma bucur de fiecare zi, de fiecare dorinta implinita, oricat de mica! Pt ca toate realitatile de azi sunt dorintele visate de ieri!
Si da, visul cel mare e frumos, iar noi inca suntem departe de el, dar trebuie macar sa incercam sa ne apropiem de el, cat putem de mult! Vorbele, gandurile sunt frumoase, dar faptele, faptele sunt elementul cheie care fac ca acel vis sa se intample.
Si-mi amintesc de parca ar fi fost ieri (desi se intampla chiar in primele zile ale acestui an), cum m-am cocotat pe pervazul camerei de hotel si am privit Bucurestiul la primele lui ore din zi! Strazi aproape goale, din spatele geamului nu auzeam glasul orasului..dar am luat din imaginea cladirirlor, o parte din povestea lor. Cladirile raman peste veacuri, doar ele poarta povestea omului ce-a vietuit vreodata in ele. Vise aproape implinite, sau vise ramase abandonate..Asta lasam noi in urma!