Un
om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera
s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu. Domnul i-a cerut
sa faca o munca pentru El si i-a aratat o stanca mare din fata
colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic,
cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.
Multi
ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui,
impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata
masiva si rece a stancii de neclinitit.
In fiecare noapte
barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca
intreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai
cand barbatul era mai descurajat, "adversarul"a decis
sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia :
-
De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a
clintit.
Asa
incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de
realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste
idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
"Adversarul" i-a spus:
- De ce te distrugi
singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim
si te vei simti mai bine.
Barbatul
ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a
decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.
-
Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi
toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu
am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am
gresit? De ce am esuat?"
Domnul i-a raspuns intelegator:
- Prietene, cand Ti-am cerut sa-Mi slujesti si tu ai acceptat, Ti-am spus ca
sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai
si facut. Niciodata
nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa
impingi. Si
acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e
realitatea??? Priveste la tine. Bratele
iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat,
mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au
devenit solide si puternice. Te-ai
dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut
astepta sa ai. Adevarat,
nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa
impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in
intelepciunea Mea. Ceea
ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.
Frumoasa pilda!
RăspundețiȘtergereSa inteleg ca are o legatura...
:) Cam da.......:)
Ștergerede multe ori ne certam cu Dumnezeu, doar pt ca nu-L intelegem...Si apoi trece timpul si se aseaza lucrurile in matca lor si ajungem sa intelegem totul...