In fiecare zi incerc sa rezist, sa ma obisnuiesc, sa ma bucur, sa inteleg, sa nu judec, sa nu ma consum, sa ma axez pe ce e important....Si nu e usor, si nu zic un lucru inedit, cu siguranta toti purtam lupta asta intr-o oarecare masura. Si incerc sa merg pe banda mea, in echilibrul meu, sa fiu corecta, sa semnalizez daca virez stanga sau dreapta, incerc sa fiu corecta, cat pot de mult cu mine insami dar si cu ceilalti participanti la traficul acesta numit viata! si zau dace uneori nu pic de proasta in ecuatia asta! in tot echilibrul meu cu greu stabilit, ma izbeste indolenta, rautatea, prostia, tupeul si mandria aceea scarboasa acompaniata de orgoliu! Si-mi vine sa ma duc in acel varf de colina departe de toti si de toate! tolerezi, ca asa e bine, dar cat? ierti, dar de cate ori? cineva iti face rau de cate ori poate, ii spui de fiecare data ca te raneste, nu pt ca esti un mare prost ci pt ca speri ca la un moment dat acel cineva va percuta si se va opri din rautate? Sau devii ca ei, si sari la beregata cand ai ocazia?
Sincer, nu stiu ce-i mai bine sa faci. Eu sunt foarte toleranta. Ii suport pe oamenii din jur cu toate ale lor...mult timp. Dar vine si momentul cand, mai cu o ironie, mai cu o gluma ori cu o observatie de-a dreptul le semnalez ca am inteles ceea ce fac. La măgării ma refer, Nu-mi place sa ma cert. Si chiar daca exista momente cand ar putea parea ca s-ar ajunge la asta, tot n-ajung pentru ca nu-mi place sa ma cert. De sarit la beregata nici atat. N-am facut asta niciodata. La ce mi-ar folosi? Daca nu sunt croita asa, nu pot fi asa. Cat as incerca...
RăspundețiȘtergereEra o vreme cand eram mult mai echilibrata..Mi-e tot mai greu sa fiu zen cand oamenii sar cu picioarele pe cineva care e deja la pamant! dar uite ca am prieteni buni, care ma trag de maneca atunci cand ma las dusa de val:)
ȘtergereRontzi si Adina sunt bestiale, Ubi e exact ce am nevoie, si in plus am dat de oameni fantastici pe blogosfera:)